[mariamargareta]

Antoniap, am o rugăminte: dacă ai citit cartea despre "Viaţa părintelui Nicu Gabriel" să ne spui şi nouă dacă scrie ceva acolo despre legăturile lui cu "Noul Ierusalim de la Pucioasa".

Dacă nu scrie nimic, cartea este în mod cert tendenţioasă, ascunzând intenţionat un segment important din viaţa acestui preot.

Prin anii '95, Nicu Gabriel (popa Gabi, aşa cum era numit în mod peiorativ de pucioşi) simpatiza intens cu Noul Ierusalim. A participat la mai multe procesiuni făcute de pucioşi pe lângă Maluri, inclusiv la ridicarea "crucii de 9 metri" pe un deal, în partea de est a oraşului Pucioasa. Sunt multe poze care mărturisesc implicarea lui, unele apărute chiar în ziarul pucioşilor intitulat "Cuvântul lui Dumnezeu". Pucioşii îl preţuiau şi-l educau în spiritul ereziilor lor, spirit care şi-a pus amprenta peste toată activitatea lui ulterioară (haine albe, părul împletit în coadă, abstinenţa de carne, păruta abstinenţă sexuală, intransigenţa faţă de cei care au căzut în păcate, "deschiderea Evangheliei" , urmată de interpretare proorocească, etc.)
Popa Gabi era căsătorit cu Georgeta, poreclită Geta. Geta era o creştină bună şi modestă; urâtă nu era, dar era un pic cam surdă - un handicap dobândit în urma unor medicaţii neadecvate cu antibiotice.
Având un magnetism personal incontestabil, popa Gabi a fermecat mai multe tinere fără căpătâi, de la Coşereni şi din împrejurimi, ca să-şi lase familiile, să-şi abandoneze pruncii de vârstă preşcolară şi să se alipească definitiv de Noul Ierusalim.
Popa Gabi era deştept şi ambiţios. A sesizat repede că la Pucioasa e o înşelătorie crasă, în care cel mai tare ţine hăţurile păstoreşti. În dorinţa de a prelua puterea absolută, el a intrat în conflict cu liderii pucioşi, care nu voiau să împartă caimacul cu nimeni. Pucioşii l-au expulzat imediat şi au construit apoi o legendă negativă în jurul lui. Ei l-au şi denumit aşa: "popa Gabi", ca să le arate creştinilor că era popă, nu preot.
Pentru că Georgeta îl incomoda, fiind prea rigidă şi corectă (inclusiv în problemele intime, ei fiind "legaţi" de pucioşi să consume doar o "căsătorie albă"), popa Gabi a abandonat-o şi a continuat să peregrineze prin Dâmboviţa şi prin sudul ţării, pozând în preot celib, dar având grijă să fie mereu înconjurat de tineri ucenici şi tinere uceniţe, care îi erau supuşi şi fideli întru toate. Curând şi-a căpătat o faimă uluitoare, care-i umplea de ciudă pe pucioşi, care auzeau şi ei de "autocarele cu creştini care veneau la Gratia", în timp ce pelerinajele la Pucioasa intraseră într-un declin iremediabil. De aceea, pucioşii s-au răzbunat în felul lor: au luat-o pe Geta (Georgeta) din satul în care o abandonase popa Gabi şi au "închinoviat"-o la Târgovişte, în "obştea" condusă de Halău Gheorghe (nea' Didi) ca să arate lumii că "ce a lepădat popa Gabi a recuperat Dumnezeul Pucioasei".
Popa Gabi a murit prematur. Dacă ne luăm după spusele pucioşilor, "l-a ajuns mânia lui Dumnezeu", pentru că s-a împotrivit "lucrării" de la Pucioasa, a abandonat-o şi a trădat-o. Pucioşii pretind că popa Gabi ar fi fost ucis de ţigani pentru nişte pământ, sau alte neînţelegeri materiale sau financiare, lucru care însă nu s-a confirmat. Alţii afirmă că a murit de "moarte bună", adică de "atac de cord".