sa nu folosim locul vietuirii drept pretext..
Curatia interioara, ceruta de Dumnezeu fiecarui crestin in parte, este totdeauna posibila, independent de circumstantele exterioare. Daca un om nu ar putea dobandi sfintenia intr-un loc, Dumnezeu Insusi ar fi nedrept si rau, sadindu-l pe acela acolo, iar pe un altul intr-un loc cu de toate. Fiecare trebuie sa-si lucreze talantii, unul 2, altul 10, altul 100. Vom da seama daca nu vom fi facut atat cat se putea face in locul in care am trait. Iar daca am facut tot ce se putea face in acel loc, ajungem sfinti.
Sfantul Simeon Noul Teolog este inflexibil asupra acestui punct: "Multi considera calea monahala ca fiind mai binecuvantata. In ce ma priveste, nu as dori sa asez vreuna mai presus de celelalte, nici sa o laud pe una, dispretuind-o pe cealalta, in orice situatie, viata traita pentru Dumnezeu si dupa Dumnezeu este intru totul binecuvantata."
Viata traita dupa Dumnezeu este calea spre Imparatia Cerurilor !
Este adevarat ca locul exterior si mediul uman pot ajuta mai mult sau mai putin, insa nu trebuie luam acestea drept scuza pentru neputintele noastre.
|