Iar vin cu un indemn spus de un parinte..sau poate citit pe undeva...sau poate doar repetat de la un post la altul...
Acest indemn suna cam asa..
Fratilor, sa pornim la post cu un scop. Acela de a lasa macar un pacat. Sa ne facem o analiza amanuntita a inimii si sa incercam ( cu ajutorul duhovnicului si a constiintei) sa descoperim ce patima/pacat ne lupta cel mai tare. Sa plecam la drum in acest post cu gandul ferm de a-l lepada. Osandesc, clevetesc, judec?? Tot postul sa spun, Daruieste-mi sa vad pacatele mele si sa NU mai osandesc pe fratele meu..cu mai multa "apasare" decat orice alta rugaciune...... Sunt cazut intr-o patima trupeasca si nu ma pot lepada de ea? Loviti cu, Doamne milostiv fii mie pacatosului... Sunt cam puturos din fire si dorm cam toata "nopticica"? Duhul trandaviei, al grijii de multe...ia-l de la mine. [COLOR=Red]Avand un scop precis NU vom mai bajbai in intuneric nici pe carari gresite ce nu erau folositoare noua.[/COLOR]..Astfel fiecare cercetandu-si inima va afla medicamentul potrivit. Caci geaba dau "calmante" daca eu am o "infectie" de toata frumusetea. Sa cautam sa [COLOR=Red]"mirosim"[/COLOR] frumos cand vom iesi in intampinarea Domnului spre a lua Lumina..