Citat:
În prealabil postat de antoniap
Am spus în gand: ,,Parinte, ajutati-ma!…”
In septembrie 2004 m-am simtit foarte rău. In ciuda tuturor incercarilor de a reabilita starea mea, aceasta se agrava de la o ora la alta. Devenisem cianotică, cu respiratie aproape agonică si imi dadeam seama ca nu mai este nimic de facut. Era noaptea, ma durea tot, nu mai aveam putere sa ma misc pentru ca aceasta stare debutase de aproape 24 de ore.
Atunci am spus in gand: ,,Parinte Gabriel, ajutati-mă pentru ca nu mai pot!”. Imediat am inspirat adanc si, după cateva minute, am adormit, mi-a fost bine, iar apoi am mancat. Dupa mai mult timp, mi-am dat seama ca Parintele a stiut ca aveam nevoie de ajutor.
[/font]
|
E posibil ca insusi parintele sa fi indus aceasta stare?!? MI-e teama ca da. Daca el a fost autorul, normal ca a stiut si a reactionat, creind dependenta de el.
Mai corect este in situatii de boala sa-L chemam pe Domnul Iisus Hristos, sau pe Maica Domnului. Sau pote ca acest preot a fost mai iubitor decat Dumnezeu si Maica Sa?!?