[mariamargareta]

Citat după antoniap:
[COLOR=Red]"Merita stiut si faptul ca fiind tanar, s-a luptat cu ispitele asa cum a putut. Unele tinere si-au facut iluzii si nu-l pot ierta nici acum..."
[COLOR=Black]
Prima afirmaţie este revelatoare. Cuvintele "Merită ştiut" nu le poate spune decât cineva care ştie. Iar cine ştie, înseamnă că a avut fericita ocazie de a cunoaşte. Iar cel care cunoaşte, a fost de faţă. Să fi fost de faţă atunci când un preot s-a luptat cu ispitele, iată un privilegiu care nu stă la îndemâna oricui! Doar cei aleşi pot avea parte de o anume intimitate a frământărilor, a gândurilor şi a trăirilor celor care au privilegiul de a alege. Cei aleşi pot aşadar mărturisi cum s-a luptat părintele Gabriel cu ispitele şi cine a învins în această luptă.
Va avea curajul antoniap să meargă mai departe cu mărturisirile? [/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]Oare aceste fete, despre care se spune în continuare că "şi-au făcut iluzii" şi care au fost de faţă, erau înseşi ispitele cu care părintele Gabriel s-a luptat "aşa cum a putut"? Expresia aceasta sugerează că el a fost [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]mai degrabă [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]un învins, decât un învingător. Un impotent, mai degrabă decât un satir.[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Red][COLOR=Black]
A doua afirmaţie este şi mai cutremurătoare decât prima. Biblia spune la Matei, cap.5:
[COLOR=Blue]23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25 Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26 Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.
[COLOR=Black] Dacă încă mai există creştine tinere care nu l-au iertat nici acum pe părintele Gabriel, înseamnă că:
1. Au avut motive mai mult tragice decât serioase, de au ajuns în această nefericită situaţie;
2. Părintele a murit înainte de a se împăca cu pârâşele lui, cât era cu ele pe cale. Deci darurile lui (sfintele liturghii, maslurile şi alte slujbe) făcute în timpul vieţii, după momentul apariţiei acestor nemulţumiri şi reproşuri, n-au mai fost primite de Stăpânul altarului. Cei care sau încântat cu slujbele miraculoase ale părintelui Gabriel sunt de fapt nişte înşelaţi.
Dar care ar putea fi motivele pentru care nişte fete tinere devin necruţătoare cu duhovnicul lor, un preot la fel de tânăr şi (aparent) liber din punct de vedere matrimonial? Ce le putea promite? Dar ce le-a promis? Sau ce le-a sugerat că ar putea obţine? Sau ce le-a făcut? Sau ce nu le-a făcut? De ce este acum stigmatizat de antoniap (fie şi involuntar) ca un vânzător de iluzii pierdute?
Zice o vorbă: Unde nu faci foc, nu iese fum. Oare s-a mai auzit de vreun mare duhovnic, plecat la Domnul, că ar fi lăsat în urma lui fete tinere, încărcate de disperare din cauza unor iluzii pierdute? Niciodată! Marii duhovnici ai românilor au plecat discreţi dintre noi, lăsând numai pace şi nostalgie în urma lor.


[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]