Citesc despre patimi-cu durere ma recunosc in multe ipostaze;incerc sa indrept ceva,dar,cu cat caut mai mult,imi dau seama ca,de fapt,"experimentez" o alta patima,sub o alta forma-mai subtila.
Multumesc Domnului,am cunoscut linistea si bucuria inaltatoare ,asezata,a apropierii fata de El-prin rugaciune;golul din suflet pe care l-am simtit atata timp cat m-am atasat de material,a disparut,am constientizat ca Domnul,in nemasurata Lui mila fata de mine,Mi-a intins (a cata oara?) mana Sa pentru a ma readuce Acasa.Poate ca posibilitatea de a-mi vedea propriile greseli si de a-L cauta continuu,este tot darul Lui;nu vreau sa-L pierd si de aceea caut sa nu ma ratacesc.Aceasta este calea de mijloc de care vorbeam.
__________________
"De te vei amărî după ce ai căzut în ispită, și-ți mai faci și făgăduințe hotărând că ,,de-acum înainte n-o să se mai întâmple niciodată”, este semn limpede că te afli pe un drum greșit: ți s-a rănit încrederea în tine.
Acela ce nu se bizuie pe sine însuși e uimit cum de n-a căzut mai rău și dă slavă lui Dumnezeu că i-a trimis ajutorul la vreme, fără de care ar fi zăcut mai departe acolo în adânc."
|