[mariamargareta]

[COLOR=purple]17. Misterele Pucioasei (XIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. II:[/COLOR] Apologia minciunii [COLOR=blue]) - Partea a II-a.

[/COLOR] Cât priveşte televizorul, aici se afirmă că acuzaţia “[COLOR=blue]că a pus Dumnezeu poporul Său [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ia televizor[/COLOR]” este o minciună. Ea vine însă doar la câteva zile după ce tot Verginica afirmase contrariul! Iată dovada:

[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]V-am spus să luaţi aparate[/COLOR][COLOR=blue] ( radiouri, televizoare, n.r.), dar nu ca să vă stricaţi. ” (4 martie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Ţi-am cumpărat maşină ca să mergi la Mine, ca să vezi bine ce este în lume, să te miri de ce ţi-am dat maşină şi nu să Mă duşmăneşti[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] nu să Mă huleşti. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ţi-am dat televizor[/COLOR][COLOR=blue] să te miri, nu să Mă huleşti sau să Mă duşmăneşti. Ţi-am dat maşină să vii cu ea la Mine, nu să te duci cu ea în iad[/COLOR][COLOR=red]…[/COLOR][COLOR=blue]” (12 martie 1974)[/COLOR]
Aşadar, cine minte? Oamenii, săracii, or fi repetat şi ei ce au auzit de la Verginica pe 4 martie, că: “[COLOR=fuchsia]Domnul le-a spus să-şi ia aparate[/COLOR]” sau pe 12 martie, că: “[COLOR=fuchsia]Domnul le-a dat televizor[/COLOR]”, iar acum sunt făcuţi mincinoşi, cum că ei mint, atunci când spun: “[COLOR=blue]că a pus Dumnezeu poporul Său [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ia televizor[/COLOR]”.

[COLOR=blue]10. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi îndeamnă pe creştini să nu mintă
[COLOR=blue]“…Israele, ţine minte că azi minciuna e lumină, şi să ştii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să nu te foloseşti de minciună[/COLOR][COLOR=blue], că împotriva ei este Dumnezeu.” (21 mai / 3 iunie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]11. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi îndeamnă pe creştini să mintă, “pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea adevărată”
[COLOR=blue]“ Nu vă temeţi de lume, biruiţi lumea, [/COLOR][COLOR=fuchsia]chiar de va trebui să minţiţi[/COLOR][COLOR=blue] pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi adevărată…” (2 iunie 1991)[/COLOR]
Pare paradoxal ca Dumnezeu, care este Adevărul, să-i îndemne pe creştini la minciună, pentru a-I apăra interesele Lui pe pământ, în faţa lumii. Noi ştim că dimpotrivă, sfinţii şi-au dat chiar viaţa pentru mărturisirea adevărului, şi nu s-au lepădat de Hristos prin minciună şi fraudă în faţa lumii.
Nu mai puţin de neînţeles este ca apologia minciunii să se facă tocmai pentru (cităm) “[COLOR=blue]calea Lui cea dreaptă şi adevărată[/COLOR]”. Cât de adevărată mai este, dacă se bazează pe minciună?
Noi ştim că diavolul este tatăl minciunii. Numai el poate incita la minciună, amăgindu-i pe oameni că în acest fel aduc servicii lui Dumnezeu:
[COLOR=#993300]“Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]tatăl minciunii[/COLOR][COLOR=#993300].” (Ioan 8,44)[/COLOR]
În prezent, creştinii de la Pucioasa mărturisesc deschis că “[COLOR=blue]a minţi pentru folosul lui Dumnezeu este permis, şi chiar indicat[/COLOR]”. Ceea ce şi fac ei destul de des, convinşi că astfel aduc niscaiva servicii lui Dumnezeu. Ei se bazează nu numai pe acest verset din “Cuvântul lui Dumnezeu”, ci şi pe răstălmăcirea Bibliei. Într-adevăr, ei se folosesc de cunoscuta “Fericire a IX-a” pentru a şi justifica acele minciuni zise de ei “[COLOR=blue]pentru Dumnezeu[/COLOR]”. În acest scop, ei se folosesc de o versiune modificată a acestei Fericiri , şi anume:
[COLOR=purple]“Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru Mine[/COLOR][COLOR=purple].”[/COLOR]
Această versiune, nu îndeajuns de “fericită” ca traducere, a fost concepută probabil ca să ofere o formă versificată şi ritmată, potrivită pentru cântările de la strană. Versiunea originală sună mult mai bine, ferind cititorul de interpretări abuzive:
[COLOR=#993300]“Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind [/COLOR][COLOR=fuchsia]din pricina Mea[/COLOR][COLOR=#993300].” (Mat. 5,11)[/COLOR]
Pucioşii au preluat formularea “[COLOR=purple]minţind [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru Mine[/COLOR]”ca pe un îndemn expres pe care Iisus l-a făcut pe munte pentru mulţimile adunate acolo şi, prin ele, tuturor urmaşilor lor şi nouă. Ei extrag din corpul frazei ceea ce le convine, apoi propovăduiesc ucenicilor lor aberanta învăţătură:
[COLOR=blue]“Fericiţi veţi fi, minţind [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR]
Acesta este şi stadiul actual al “înaltelor învăţături” de la Pucioasa.

[COLOR=blue]12. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi îndeamnă pe creştini să mintă, ca să se acopere unul pe altul în faţa prigoanelor
[COLOR=blue]“ Dacă vine cineva şi te întreabă: cine te-a învăţat să posteşti? Tu cine îi spui că te-a învăţat? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Să spui aşa: m-a învăţat vremea, m-a învăţat mama [/COLOR][COLOR=blue]când mă ducea de mână. Nu vă vindeţi ca să spuneţi: [/COLOR][COLOR=fuchsia]m-a învăţat unul sau altul[/COLOR][COLOR=blue]…” (13 august 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Dacă te întreabă cineva cine te-a învăţat să fii credincios, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-i spui aşa: “Sunt credincios de la mine”[/COLOR][COLOR=blue]. Nu spune: ” Sunt credincios de la Ioan” sau “Sunt credincios de la Nicolae” sau “Sunt credincios de la Daniel” sau “ Sunt credincios de la Verginica” . Daţi-vă silinţa bine, nu vă vindeţi împărăţia cerească din voi, căci cine pe fratele său vinde, îl vinde ca Iuda” (10/23 august 1974)[/COLOR]
Se întrevede limpede fobia de a nu se face vânzarea “trâmbiţei” la vrăjmaşi. Pentru a disimula această obsesie, Verginica se aşează “ultima pe listă” într-o enumerare care îi cuprinde şi pe alţi creştini mai proeminenţi: “păstorul” Daniel, “fratele” (“soţul”) Nicolae Stoica, etc. Creştinii sunt atenţionaţi să nu facă păcatul lui Iuda, vânzând-o pe Verginica.
[COLOR=blue]“ Ai să fii pus cu sila să mănânci carne în zi de post; ai să fii întrebat de ce nu mănânci de dulce. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Să spui aşa: mama şi tata m-au învăţat[/COLOR][COLOR=blue] şi aşa învăţ şi eu pe copiii mei şi aşa scrie şi în Carte şi în calendar. Şi dacă te duci în biserică, aproapele de acolo te duşmăneşte. De ce? Că nu faci ca el!” (8 septembrie 1974)[/COLOR]
Cu alte cuvinte, să nu mărturieşti că posteşti în mod conştient şi voluntar, ca să nu fii pedepsit; ci să spui că e un obicei preluat în mod mecanic de la părinţi sau din cărţi, fără vreo semnificaţie aparte pentru sufletul tău.
[COLOR=blue]“…Nu vreau să dau la nimeni din mărul acesta, pentru că nu e copt… [/COLOR][COLOR=fuchsia]să spunem tuturor că nu e nimic, că degeaba caută, că nu e nimic[/COLOR][COLOR=blue]…” (26 august/8 septembrie 1990)[/COLOR]
Celor curioşi, sau nepregătiţi, sau nu îndeajuns de bine verificaţi, trebuie să li se spună că [COLOR=fuchsia]nu este nimic[/COLOR], nu este nici o “lucrare” cerească, pentru a se evita orice surpriză din partea unor eventuali “vânzători”. Nu aşa au procedat apostolii Bisericii primare, care L-au mărturisit cu curaj pe Hristos, chiar dacă şi-au pierdut viaţa pentru aceasta.