Misterele Pucioasei : Apologia minciunii
[COLOR=purple]17. Misterele Pucioasei (XIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. II:[/COLOR] Apologia minciunii [COLOR=blue]) - Partea a III-a.
[/COLOR] [COLOR=blue]13. [/COLOR]Solul lui Dumnezeu poate fi recunoscut prin faptul că are “îngăduință de sus” ca să te mintă în față
[COLOR=blue]“…Dacă ți-a spus cineva că te-a văzut greșit și [/COLOR][COLOR=fuchsia]tu știi că nu ai făcut[/COLOR][COLOR=blue], nu te mâhni, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]crede, că e solul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue].” (6/ 19 aprilie 1975)[/COLOR]
Acest îndemn a rămas și astăzi deosebit de actual. Liderii pucioși profită de el pentru a-i obliga pe supușii lor să creadă că toate judecățile strâmbe ale “solilor lui Dumnezeu” trebuie înghițite fără crâcnire, ca venind chiar de la Dumnezeu. Chiar situațiile care frizează absurdul trebuie acceptate ca fiind “probe pentru creștini”, care le testează umilința sau îndreptățirea de sine.
[COLOR=blue]14.[/COLOR]Vai celor care au făcut “mincinos” trupul Verginicăi de la Pucioasa!
[COLOR=blue]“ Vai de tine vecine, vai de tine creștină, vai de tine soră și frate, care nu ai iubit cu sfințenie acest trup și l-ai nesocotit și [/COLOR][COLOR=fuchsia]l-ai făcut mincinos[/COLOR][COLOR=blue].” (24 ianuarie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue]15.[/COLOR]Vremea este plină de minciuni!
[COLOR=blue]“ Tată, fii atent, [/COLOR][COLOR=fuchsia]este vremea plină de minciuni[/COLOR][COLOR=blue]! Copilașii Mei, ridicați-vă mâinile și mintea și gândul sus la Domnul, ca El să scoată la lumină adevărul, să dea de rușine această minciună. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Va veni[/COLOR][COLOR=blue] din cer, dacă veți fi cuminți, [/COLOR][COLOR=fuchsia]un îngeraș[/COLOR][COLOR=blue] pe care Domnul îl va trimite la împărat și îi va spune [/COLOR][COLOR=fuchsia]să oprească această minciună[/COLOR][COLOR=blue]. Că dacă nu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi nimicită toată suflarea[/COLOR][COLOR=blue].” (23 iunie 1977)[/COLOR]
Au trecut de atunci 31 de ani. Nici îngerașul n-a venit, nici minciuna de pe pământ nu s-a oprit, nici toată suflarea nu s-a nimicit. Toate aceste “proorocii” n-au fost altceva decât o însăilare de minciuni, pentru că, într-adevăr, vremea Verginicăi [COLOR=fuchsia]era plină de minciuni[/COLOR]. Dovadă este și paragraful următor:
[COLOR=blue]16. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se încurcă în minciuni!
Inițial, se pretinde că “pregătirea” Verginicăi pentru “lucrare” a început când ea avea nouă ani, deci în anul 1932 (deoarece Verginica era născută în 1923):
[COLOR=blue] Vasul Meu când Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]l-a pregătit[/COLOR][COLOR=blue] pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea, și era în situație grea și Eu am venit în cuibul lor la o văduvă și la o fiică curată. Și cât avea fiica aceasta? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Avea nouă ani[/COLOR][COLOR=blue]. Și [/COLOR][COLOR=fuchsia]a mers așa în această pregătire[/COLOR][COLOR=blue], până în anul 1955. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Până în anul 1955, numai am pregătit-o[/COLOR][COLOR=blue]. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup și în trupul acesta sălășluiește Dumnezeu…” (21 iunie 1973)[/COLOR]
Peste doi ani se pretinde că anul începerii “pregătirii” Verginicăi este 1940:
[COLOR=blue]“ De când lucrez Eu cu cuvântul prin ea? Din anul 1955. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]de când o pregătesc Eu[/COLOR][COLOR=blue]? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Din anul 1940[/COLOR][COLOR=blue].” (23 iunie/6 iulie 1975)[/COLOR]
Desigur că Atotștiutorul n-ar putea face o asemenea gravă confuzie. Ea este în mod evident o eroare omenească, deoarece [COLOR=green]Errare humanum est[/COLOR]. Această neconcordanță gravă n-a fost sesizată niciodată de către liderii pucioși, nici măcar cu ocazia reeditării cărții, pentru a fi “corectată” printr-o abilă “cosmetizare”, așa cum s-a procedat cu atâtea altele. Deci “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu poate fi Dumnezeul cel adevărat, ci este o ficțiune cu sclipici, întreținută cu obstinație de fanteziile maniacilor pucioși, care se cred trompete apocaliptice.
[COLOR=blue]17.[/COLOR] Fericirea creștinilor este minciună
[COLOR=blue]“ Și acum când văd cât de mult iubești minciuna, ce să mai fac eu cu tine? Iubești minciuna măi creștine, fiindcă fericirea pe care o crezi tu fericire și pe care o folosești și cu ochii și cu fapta și cu inima și cu iubirea, o, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fericirea aceea e minciună[/COLOR][COLOR=blue] copilul meu.”(24 decembrie 1990).[/COLOR]
Această ideologie ciudată, prin care se promovează o blamare fățișă a fericirii personale, este mult îndrăgită de liderii pucioși și în zilele noastre. Liderul necontestat al Noului Ierusalim, Mihaela Tărcuță, dând dovadă de imaginație bogată și calități poetice, a fost adesea auzită rostind următoarele versuri compuse de ea:
[COLOR=blue]Duciurile strică dinții, [/COLOR]
[COLOR=blue]Fericirea - paza minții…[/COLOR]
Deși poezia era destinată în mod special lui Ady, mare amator de dulciuri care i-au stricat dinții într-un mod vizibil, ea dezvăluie o mentalitate ascunsă: [COLOR=blue]Fericirea nu-i este de folos omului; mai bună este suferința și chinul, care îl vor purifica până la urmă.[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]27 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
|