Eu cred că mulţi suntem pe o cale de mijloc căci atâta timp cât stăm în faţa monitorului ,pe un scaun comod,după o masă îmbelşugată,caloriferul este cald,şi noi suntem înconjuraţi de tot confortul
nu ne putem ridica la nivelul celor care sunt în permanentă comuniune cu Hristos prin asceză continuă,departe de lume şi de toate binefacerile ei.
Dar suntem la mijloc totuşi şi nu, în extrema celor care stau departe de credinţă.Aceasta nu înseamnă că nu suntem asemenea fariseului care deşi credincios nu este plăcut lui Dumnezeu.
Poate nu gândesc corect dar cred că Dumnezeu ne iubeşte pe toţi şi este bucuros dacă ducem o viaţă fără patimi şi facem cele de folos.
Nu putem fi toţi la mănăstire şi nici toţi nebuni pentru Hristos!Viaţa de zi cu zi ne oferă totuşi posibilitatea de a face mucenicie în lume crescându-ne copii şi educându-i,având un copil cu nevoi speciale,un bătrân neputincios,un soţ sau soţie bolnav sau purtând noi înşine o boală grea ,făcând toate acestea cu dragoste şi fără a cârti vom fi cu siguranţă plăcuţi înainte Tatălui Ceresc.