Mesaje contradictorii și exagerări
[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii și exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a V-a
[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]19. [/COLOR]Un limbaj colorat cu enormități
[COLOR=blue]“ Unde o fi Ioan de la Vladimirești, care mărturisea [/COLOR][COLOR=fuchsia]mii și mii într-o clipă[/COLOR][COLOR=blue]? Unde o mai fi acesta? (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)[/COLOR]
Actul mărturisirii presupune multă responsabilitate, deci ea nu poate fi făcută pe bandă rulantă. O mărturisire atentă și cumpănită nu poate depăși “performanța” de câteva zeci de enoriași mărturisiți pe zi. A afirma că cineva poate mărturisi într-o clipă “mii și mii” este un demers neserios și iresponsabil. Un asemenea duhovnic nu există, dar aici iată, i se duce dorul.
[COLOR=blue]20. [/COLOR]Drumul de la cer la pământ e plin de sticle goale
[COLOR=blue]“…Venind [/COLOR][COLOR=fuchsia]din cer către voi am întâlnit numai grămezi de sticle goale[/COLOR][COLOR=blue] și e scris în carte, că în această zi nu se bea și nu se mănâncă cu unsoare, dar am găsit carne multă. O, piere pământul cu carne cu tot…” (10 aprilie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]21. [/COLOR]Căsătoria e periculoasă: pe copiii zămisliți din căsătorie îi fură și îi crește lupul
[COLOR=blue]“…dacă Domnul vă ursește căsătoria, doresc din partea ta să fie ca și când nu ai fi căsătorit. Că mai bine a ca femeia să se culce într-un pat și bărbatul într-un pat, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]copiii care se zămislesc, vine lupul și îți ia copilul de la piept, și îl duce să îl crească el[/COLOR][COLOR=blue]…” (10 aprilie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]22. [/COLOR]Creștinii de la Pucioasa vorbesc cu morții la telefon
[COLOR=blue]“ Mamă, mă cunoști tu pe mine? Mamă, eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mihail, care vorbesc prin telefonul duhovnicesc[/COLOR][COLOR=blue]. Nu-mi pare rău că am plecat din lume, că m-am mutat de pe pământ la cerul sfânt… …Când voi împlini șapte ani,să mă scoți și să eliberezi zidurile și să mă bagi în pământ. Auzi, mamă? Și învață și pe altcineva că piatra e grea, și greu de văzut. Nu este de la Dumnezeu ca omul să-și facă mormântul său cu piatră. Acum, mai e cum mai e sufletul, dar la judecată se alege…[/COLOR]
[COLOR=blue]…Mamă a sosit timpul să ne despărțim…[/COLOR]
[COLOR=blue]…Nenea Mișu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apropie-te de telefon[/COLOR][COLOR=blue]. Ai grijă de mama mea, întărește-o și pe mama mea. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt un fiu ucis de tâlhari[/COLOR][COLOR=blue]. Cu greu m-am despărțit de trup. ” (24 mai / 6 iunie 1974)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
Gura Virginiei se dovedește a fi multifuncțională: când trâmbiță, când telefon…
Întrucât necromanția (vorbirea cu morții) este o formă de vrăjitorie, ea cade sub incidența unor interdicții canonice (24 Ancira, 36 Laodiceea, 7,65,72,83 Vasile cel Mare, etc.)
[COLOR=blue]23. [/COLOR]Morții îi văd pe cei vii prin “telefon”
[COLOR=blue]“… Rafaile arhanghele, du-te și cheamă-l pe Mihail să se răcorească de dorul mamei lui.[/COLOR]
[COLOR=blue]– Mihaile, pleacă-te la picioarele Domnului și [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărută de trei ori picioarele Domnului și telefonul[/COLOR][COLOR=blue], în numele tatălui și al Fiului și al sfântului Duh. Amin…[/COLOR]
[COLOR=blue]– …Mamă, să te rogi mereu la Dumnezeu să mă aducă îngerul Rafail [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să te mai văd odată[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]” (2/ 15 septembrie 1974) [/COLOR]
Ori “telefonul” era “videofon”, ori e vorba de un număr de iluzionism, ori de spiritism, ori a fost o șarlatanie curată!
[COLOR=blue]24. [/COLOR] Cu duh și fără duh
[COLOR=blue]“De aceea Îmi pare rău că a ieșit [/COLOR][COLOR=fuchsia]om din om[/COLOR][COLOR=blue] și nu mai ia Duh din mâna Mea, și ia duh din duhul rău. Crezi? Ce zici, Daniele, crezi? Se naște [/COLOR][COLOR=fuchsia]om din pământ[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=green]fără duh[/COLOR][COLOR=blue]; [/COLOR][COLOR=green]ia duh din duh rău[/COLOR][COLOR=blue].” (22 iunie/ 3 iulie 1974)[/COLOR]
Aici apar o serie de inconsecvențe:
-omul se naște din om, sau din pământ?
-omul este [COLOR=green]fără duh[/COLOR], sau este cu duh pe care [COLOR=green]îl ia de la duhul rău[/COLOR]?
[COLOR=blue]25. [/COLOR]Trâmbița care vorbește și trâmbița prin care se vorbește
[COLOR=blue]“ …Fiule, această [/COLOR][COLOR=fuchsia]trâmbiță[/COLOR][COLOR=blue] s-o porți la tine și când ți-e dor de Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vorbești[/COLOR][COLOR=blue] cu Mine. Trâmbița este acest trup și glasul este al Domnului Iisus…” [/COLOR][COLOR=blue](23 august 1974)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
Este greu de înțeles cum putea cineva vorbi “prin trâmbiță” îndată ce glasul trâmbiței se pretinde a fi “[COLOR=blue] al Domnului Iisus[/COLOR]”. Mai plastică era figura de stil prin care se petindea că Verginica este “telefon”. Și oricum, aserțiunea “[COLOR=blue]glasul este al Domnului Iisus…[/COLOR]” este falsă. Verginica nu se comporta ca un ventrilog, ci se folosea de glasul ei obișnuit. Glasul era al Verginicăi, nu “[COLOR=blue] al Domnului Iisus[/COLOR]”.
[COLOR=blue]26. [/COLOR]O exagerare laudativă[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] “Copilașilor, fiți atenți ce vorbim Noi! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Noi nu greșim când vorbim![/COLOR][COLOR=blue]Voi să fiți ca sfinții la cuvinte și la priviri…” [/COLOR][COLOR=blue] (11 martie 1975)[/COLOR]
Ar fi frumos să fie așa. Acest lucru este contrazis însă de miile (!) de “corecții” pe care tromboniștii pucioși s-au sârguit să le aplice mesajelor originale. Zeci de cacofonii cosmetizate, sute de inversiuni, adăugiri, ștergeri sau modificări, au alterat profund nu numai litera, dar în multe cazuri chiar și spiritul textului original. Concluzia? Ori “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a greșit mult și grav pe când vorbea, ori corectorii pucioși și-au permis o impardonabilă imixtiune în scrierile pe care, altminteri, ei le consideră “sacre”, crezându-se astfel mai deștepți decât Dumnezeu.
[COLOR=blue]27. [/COLOR]Harul se măsoară cu gramul
[COLOR=blue]“ Dintr-[/COLOR][COLOR=fuchsia]un gram de har[/COLOR][COLOR=blue] se va înmulți pentru un ceas” (28 iulie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]28. [/COLOR]Vom urca, am urcat, dar n-ați urcat, și o să urci
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom urca[/COLOR][COLOR=blue] nu pământește, ci duhovnicește. Nu fugiți de ce v-am spus. Mereu [/COLOR][COLOR=fuchsia]am urcat[/COLOR][COLOR=blue], și nu vi s-a părut greu, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu ați urcat[/COLOR][COLOR=blue]. Vine vremea [/COLOR][COLOR=fuchsia]să urci[/COLOR][COLOR=blue]…”(28 iulie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]29. [/COLOR]Vreme trece, vreme vine…
[COLOR=blue] a) [/COLOR]Domnul Iisus a trecut deja prin două vremi, și mai urmează doar o vreme, un timp extrem de scurt, o clipită:[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Eu, Domnul Iisus Hristos M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ și [/COLOR][COLOR=fuchsia]am trecut[/COLOR][COLOR=blue] prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]două timpuri[/COLOR][COLOR=blue], prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]două vremi[/COLOR][COLOR=blue]. Odată am petrecut în trup și aceasta cu greu am petrecut și a doua oară am petrecut cu Duhul……Și [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai este un timp[/COLOR][COLOR=blue], și știți cât e? Cât ai deschide ochii și i-ai închide…” (22 decembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR] O altă afirmație arată că mai urmează două vremi: mai întâi o vreme, după care vine o a doua, a Domnului Iisus.[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] “ Mai este [/COLOR][COLOR=fuchsia]o vreme[/COLOR][COLOR=blue] și [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine a doua vreme, a Domnului Iisus[/COLOR][COLOR=blue], că vremea Sa se repetă.” (25 august/7 septembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR] În aceeași expunere ni se propune însă și o pradigmă complet diferită: mai urmează trei vremi. Mai întâi sunt două vremi una după alta, și abia după aceste două vremi vine a treia, a Domnului Iisus :[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] “ Mai este [/COLOR][COLOR=fuchsia]o vreme[/COLOR][COLOR=blue] și încă [/COLOR][COLOR=fuchsia]o vreme[/COLOR][COLOR=blue], și [/COLOR][COLOR=fuchsia]după aceste două vremi vine Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=blue], cu toată suflarea Sa, cu toată slava Sa. (25 august/7 septembrie 1975)[/COLOR]
Partea curioasă este că ultimele două fraze, după ce că sunt anapoda, căci se contrazic grosolan în ce privește numărul vremilor de pe urmă, apar în text exact una după alta!
Vorba poetului nepereche:
[COLOR=green]Vreme trece[/COLOR][COLOR=green], vreme vine…[/COLOR]
[COLOR=green]Toate-s vechi și nouă toate…[/COLOR]
|