Citat:
|
În prealabil postat de dmb
Oamenii sint mult prea mindri sa-si recunoasca gresala.
|
Ai evocat foarte bine aspectul de mandrie. Iar unde e mandrie, acolo nici Hristos nu poate sa fie. De aceea trebuie sa ne inarmam, cu ajutorul Domnului, cu smerenia. Nu ne ducem sa facem dreptate, ci ne ducem sa facem pace in Hristos. Iar "inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi", ci o va intari ca sa spuna adevarul.
Si mie mi s-a intamplat cu un preot sa am o discutie mai controversata si chiar fara rezultat pe moment. El avea deja un doctorat, era inscris la un al doilea doctorat, credea ca a cunoscut totul. Asta se intampla acum cam un an. M-a catalogat ca e un alt duh care ma impinge sa-i spun ce-i zisesem. Mi-am cerut iertare si l-am pomenit in continuare si eu si duhovnicul meu la rugaciune. Apoi s-a dus la Muntele Athos o perioda...si s-a intors cu alt duh, asa ca s-a facut liniste si bucurie in parohia respectiva. Deci cateodata rezultatele nu sunt pe loc, ci dupa un timp. Fiindca Dumnezeu ii misca inima omului, dar nu ca un foc de artificii, ci in timp.
Sa facem noi un pas si Dumnezeu va face 1000 ca sa reinstaureze Adevarul!
Elena