Citat:
În prealabil postat de MarinaAlca
|
Draga mea (sper ca imi dai voie sa iti spun asa...)
abia dupa ce am postat comentariul meu am vazut ca, de fapt, tu nu esti in vreo situatie asemanatoare. Te rog sa ma scuzi.
Da, e adevarat ca e aproape imposibil (ce abstract suna...) ca o asemenea casatorie sa functioneze. Poate, doar, daca el e mai putin habotnic si accepta macar botezul copilului ( ca nu trebuie sa stie rudele lui ce faci tu cu copilul tau). Ma mai gandesc ca, Doamne Fereste, dau de un om necredincios( crestin doar cu numele), caz in care - in disperarea mea ca am pierdut omul care e mai bun decat imi imaginam ca poate exista- as avea remuscari ca macar acesta credea in Dumnezeu si actiona in fiecare clipa avand cinstea in gand. Sau, poate, acum, toate ideile astea vin gramada, sufocandu-mi ratiunea, dandu-mi "planurile" peste cap. Nu, nu m-am indoit nicicum , vreodata, de nimic legat de crestini. Insasi ideea imi da fiori. Dar ma gandeam-cand la-m cunoscut pe el- la toti tinerii pe care ii stiam, la..cati dintre ei, saraci fiind, ar duce un lucru/o suma de bani gasit(a) in strada la politie, cati din ei si-ar vinde lucrurile pentru a aduce "in casa", cati ar accepta sa munceasca in conditii mizerabile doar din datorie, cati si-ar da sanatatea pentru sotia, mama si sora lui..ei, si mai sunt si altele
te rog, va rog pe toti, de altfel, sa nu imi luati in nume de rau ce am destainuit, mi-e foarte, foarte greu. Am remuscari acum ca poate nu am stiut sa ii arat complet fata curata a Crestinatatii, in asa fel incat sa o fi acceptat mai usor (ca intrinsec nici nu s-ar fi pus problema). Mama lui e o femeie buna, dar care nu zambeste, are un fel de indaratnicie in toate, mi-a inspirat mereu teama , nu iubire, din pacate.
Si va rog mult sa ma credeti, sa fiti atente(i) la ce va spun acum. E usor sa ai judecati de valoare generale, de tipul "vai, saracele araboaice, vai ce viata greea au". Nimic mai fals.
Se acopera doar ca sa isi impresioneze sotul (am vazut cum renunta la val cand el era plecat din localitate- puteti sa credeti?!"
nu muncesc(si, chiar cand situatia financiara le cere, sunt cam lenese, le place mai mult in casa; nu condman, nu fac pacat cu vorba- si mama mea a stat 2 ani dupa ce a nascut-o pe sora mea, dar dupa aceea imediat s-a angajat; si, de fapt, e vorba mai mult de perceptia generala pe care o au ele asupra vietii; COMFORT, COMFORT, COMFORT, COMFORT, SA NE FIE BINE, SA NU NE CERTAM CA CINE NE MAI IA etc etc
da, asta chiar e un motiv care ma ajuta acum- nu mi-as fi dorit ca fiica mea sa ajunga o dependenta, o superficiala, fara libertatea spirituala pe care, de altfel, NIMENI NU LE-O POATE VREODATA LUA
Sper ca n-am vorbit prea patimas
am sa revin!
Toate cele bune!