[SIZE=4]4. Principiul iconomiei are un profund rol soteriologic, adică urmărește mântuirea [/SIZE][SIZE=4]credincioșilor. În tensiunea dintre exactitate și adevăr, dorința de mântuire salvează. [/SIZE]
[SIZE=4]De aceea, Dreptul canonic nu poate fi întru totul sistematizat, e diferit de orice alt sistem de drept. Biserica catolică a încercat să sistematizeze Dreptul canonic și a elaborat Codex Juris Canonicii (1917 – prima ediție). Rezultatul: Biserica romano-catolică s-a juridizat prin acest cod. De aceea, la scurt timp s-a observat necesitatea de a-l reactualiza. Cu alte cuvinte, nu e rezistat.[/SIZE]
[SIZE=4]Observație: În Biserica Ortodoxă Română, în zilele noastre, se petrec anumite lucruri, care nu au neapărat o fundamentare canonică, ci interesul e pe primul plan. E o situație dureroasă: când ne interesează canoanele, le amintim, iar altfel nu. De exemplu, mutarea episcopilor și a mitropoliților dintre eparhie / mitropolie în alta nu e necesară și, cu atât mai mult, nu se fundamentează canonic.[/SIZE]
[SIZE=4]Ar fi firesc să se urmărească care sunt episcopii care s-au succedat istoric într-o anumită eparhie, și nu care sunt eparhiile pe care le-a condus un anumit episcop.[/SIZE]
[SIZE=4]De asemenea, episcopii-vicari nu sunt fundamentați canonic. Acest episcop e asemenea unui mire fără mireasă.[/SIZE]
[SIZE=4]În Dreptul Canonic Ortodox, Biserica a dat canoane fără să le sistematizeze, ci e a aplicat aceste canoane în funcție de context și, mai ales, prin analogii.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: [COLOR=red]Canonul 33 Laodiceea[/COLOR] interzice mirenilor să intre în altar (bărbați și femei). Numai cei consacrați pot intra în altar (chiar și monahiile, prescurărițele). Prin analogie, acest canon poate fi aplicat transmisiilor TV. Este necanonic ca în timpul Sfintei Liturghii să se transmită din altar la TV.[/SIZE]
[SIZE=4]Atât sub aspect liturgico-sacramental, cât și canonic, transmiterea Sfintei Liturghii la TV nu trebuie să se realizez.[/SIZE]
[SIZE=4]· Liturgico-sacramental: când se spune, de exemplu, Luați mâncați, credincioșii [/SIZE][SIZE=4]trebuie să răspundă acestei chemări; dar dacă ei se află în acel moment la bucătărie, se desacralizează Sfânta Liturghie[/SIZE]
[SIZE=4]· Canonic: se ajunge ca episcopul unei eparhii să fie pomenit și în alte eparhii.[/SIZE]
[SIZE=4]5. Principiul iconomiei ține Ortodoxia departe de cazuistică și juridism; aceasta a [/SIZE][SIZE=4]fost ispita Bisericii apusene. Fiecare caz este unic și irepetabil, pentru că fiecare persoană umană e unică. Filozoful francez Gabriel Marcell făcea diferența dintre taină și problemă; lucrurile din afară sunt probleme (ele duc la cazuistică), iar lucrurile în care sunt implicat eu cu ființa mea sunt taine.[/SIZE]
[SIZE=4]· În Ortodoxie se urmărește transferarea problemelor exterioare în taine (exemplu: [/SIZE][SIZE=4]Când e vorba de boala altuia, e o problemă pentru mine, dar când sunt eu bolnav, e vorba de o taină. De aceea, mai întâi trebuie văzut bolnavul, nu boala).[/SIZE]
[SIZE=4]În parohie, dacă preotul nu are o relație personală strânsă cu credincioșii, se ajunge să fie privite problemele oamenilor ca simple probleme ale parohiei. De aceea, preotul trebuie să se identifice cu fiecare caz în parte. [/SIZE]
[SIZE=4]6. Iconomia bisericească își are fundamentul în cea dumnezeiască; [/SIZE]
[SIZE=4]Există, pe de o parte, tendința de a avea un liberalism încât unii consideră că femeia trebuie și poate fi hirotonită, iar pe de altă parte unii au viziuni atât de misogine, încât spun că femeia la ciclu e spurcată, și nu trebuie să sărute icoanele – NIMIC MAI FALS (faptul că nu trebuie să se împărtășească în acea perioadă e altceva).[/SIZE]
[SIZE=4]În Biserică, extremele dăunează. Există și unele canoane care par că se află în contradicție, dar în realitate ele prezintă cele două aspecte: al acriviei și al pogorământului, pe care duhivnicul trebuie să le aplice de la caz la caz.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Canonul 29 Trulan[/COLOR] prevede ajunarea pentru Sfânta Liturghie; aceasta e acrivia. Dar acest lucru trebuie înțeles mai mult în sens duhovnicesc. Nu trebuie pus accentul cel mai mare pe aspectele fiziologice. [COLOR=red]Canonul 16 Timotei al Alexandriei[/COLOR] spune că dacă, din greșeală, se întâmplă ca preotul să înghită dimineața apă sau altceva, se poate împărtăși, deoarece ceea ce i s-a întâmplat a fost din ispita diavolului și nu i-a anulat ajunarea. De asemenea, a lua medicamente nu întrerupe ajunarea (mai ales diabeticii sau alți bolnavi.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Canonul 5 și canonul 51 apostolic[/COLOR] îi opreau pe episcopi să se despartă de soțiile lor, pentru că existau episcopi care doreau să aibă o viață duhovnicească mai înaltă. Pe de altă parte, mai târziu, [COLOR=red]canonul 12 Trulan[/COLOR] impune rânduiala ca episcopii să fie aleși numai dintre cei necăsătoriți.[/SIZE]
[SIZE=4]Canonul 4 Cartagina oprește relațiile conjugale înainte și după Împărtășire (pentru preoți, dar și mireni). Pe de altă parte, [COLOR=red]canonul 12 Timotei al Alexandriei[/COLOR] spune că dacă cineva se ispitește noaptea în vis, se cuvine să se cerceteze pe sine: dacă a fost din plăcere, atunci să se oprească de la Împărtășanie, iar dacă a fost din ispita diavolului, să se împărtășească, nedând astfel satisfacție celui rău.[/SIZE]
[SIZE=4]În multe situații, oamenii așteaptă doar răspunsuri de genul DA / NU, dar e nevoie întotdeauna de dreapta socoteală, de un echilibru.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Canonul 46 apostolic[/COLOR] spune caterisirea pentru cei ce recunosc botezul ereticilor, dar [COLOR=red]canonul 7 al Sinodului 2 Ecumenic[/COLOR] dă lista celor din unele erezii care sunt primiți în Biserică fără Botez.[/SIZE]
[SIZE=4]Observație: Dreapta socoteală sau echilibrul reprezintă o virtute foarte mare, care se dobândește cu multă osteneală, e nevoie de multă pregătire, de dobândirea unei culturi și a unor cunoștințe și numai prin multă experiență se dobândește. De aceea, mai ușor este pentru mulți să aplice un canon sau altul cu acrivie, iar nu cu bună chibzuială.[/SIZE]
[SIZE=4]De aceea, canoanele spun ca preotul să fie hirotonit doar la vârsta de 30 de ani sau după.[/SIZE]
[SIZE=4]7. Perspectiva soteriologică a întregii lucrări în Biserică înlătură folosirea unilaterală [/SIZE][SIZE=4]fie a acriviei, fie a pogorământului, adică folosirea dreptei socoteli, care e cea mai mare virtute creștină, care implică foarte mult gândirea rațională (spre deosebire de virtutea dragostei, care e mai mult un sentiment ce nu poate fi explicat).[/SIZE]
[SIZE=4]Există mulți care aplică unilateral acrivia => habotnicia; iar alții aplică exagerat pogorământul, laicizarea, secularizarea. De obicei, aceste două patimi se întrețin una pe alta. [/SIZE]
[SIZE=4]În duhul acestui echilibru a fost redactat și [COLOR=red]canonul 102 Trulan[/COLOR], care îl îndeamnă pe duhovnic să nu fie nici prea aspru (ca să nu îi ducă pe oameni în disperare), dar nici prea blând (ca să nu cadă în desfrânare, în sensul de lipsă de frână).[/SIZE]
[SIZE=4]E necesar ca totdeauna să se dea dezlegare în mod responsabil în fața lui Dumnezeu, de asemenea, preotul are posibilitatea să ia asupra sa o parte din canonul penitentului. Din acest motiv, pogorământul nu se poate confunda cu dispensa juridică, pentru că dispensa de la lege e strict prevăzută și limitată, pe când dispensa de la canon nu poate fi prevăzută și este nelimitată.[/SIZE]
[SIZE=4]8. Principiul iconomiei e trăsătura cea mai specifică Ortodoxiei; nu-l întâlnim nici la catolici, nici la protestanți. De aceea, de multe ori, nu este înțeles; nu puțini au acuzat că Dreptul canonic ortodox este instabil. Dar trebui avut în vedere că instabilitatea nu se datorează principiului, ci greșitei lui aplicări. De aceea, e absurd să elimini principiul pentru că este aplicat greșit[/SIZE]