“Sfânta” Virginia
[COLOR=Red]Notă: Textul care urmează este reprodus de pe site-ul [COLOR=Blue]noul-ierusalim.info[/COLOR], cu acordul administratorilor .
[/COLOR] [COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea I.[/COLOR]
Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
[COLOR=blue]1.[/COLOR] “Sfintei” Virginia i se proorocește o moarte violentă
[COLOR=blue]“Pe vasul Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-l va omorî[/COLOR][COLOR=blue], dar am să vorbesc prin copaci, prin pietre…”[/COLOR] [COLOR=blue](2 iulie 1959)[/COLOR]
A murit însă de o boală cronică, pe care a dus-o până la vârsta a treia (57 de ani).
[COLOR=blue]2.[/COLOR] “Sfintei” Virginia i se proorocește o moarte imediată
[COLOR=blue]“…dar mâna Tatălui a fost cu ea și iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai este mult[/COLOR][COLOR=blue] și o voi ridica de pe pământ” (2 iulie 1959)[/COLOR]
A murit însă 21 de ani mai târziu (în 1980).
[COLOR=blue]3. [/COLOR]“Sfintei” Virginia i se proorocește ridicarea suferinței din trup
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Această suferință[/COLOR][COLOR=blue] care este pusă pe această piatră în care Domnul a scris povețe, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va înceta[/COLOR][COLOR=blue] când va sta furtuna………” (23 aprilie 1966)[/COLOR]
În cei paisprezece ani ce au urmat până la moartea Virginiei, această proorocie mincinoasă nu s-a mai împlinit: nici “furtuna” n-a încetat, nici suferința nu s-ameliorat; ba dimpotrivă, suferința ei s-a agravat și i-a grăbit moartea. De altfel, într-o aserțiune anterioară, “Domnul” de la Pucioasa mărturisea adevărul, și anume că nu are de gând s-o vindece, dintr-un calcul sadic, foarte precis:
[COLOR=blue]“…Când se va lua de pe pământ acest trup, în fața judecății se vor desfășura toate. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aș putea[/COLOR][COLOR=fuchsia]să-l vindec[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar îl țin[/COLOR][COLOR=blue] mărturie pentru călăi…”(21 aprilie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]4. [/COLOR]“Sfânta” Virginia nu este “prooroc”
[COLOR=blue]“Dar la voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu prooroci au venit[/COLOR][COLOR=blue], și [/COLOR][COLOR=fuchsia]Însuși Domnul a venit[/COLOR][COLOR=blue] să vă grăiască prin Duhul Sfânt” (1/14 ianuarie 1966)[/COLOR]
Prin consecință, “sfânta” Virginia nu este “prooroc”, deoarece se spune că la Pucioasa n-au venit prooroci, ci “[COLOR=fuchsia]Însuși Domnul a venit[/COLOR]”.
[COLOR=blue]5. [/COLOR]“Sfânta” Virginia este “prooroc”, dar nu e prețuită ca un prooroc
[COLOR=blue]“Trupul acesta, știți cine este și de unde l-am luat; știți că l-am sculat dintr-o boală grea… ...Nu este prețuită nici de fini, nici de nași, căci este scris în lege: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Proorocul[/COLOR][COLOR=blue], în patria sa, nu este prețuit. [/COLOR][COLOR=blue]Nici creștinii nu-l prețuiesc, pentru că nu-l cunosc, că este ascuns, este ascunsă taina. Amin.” (27 octombrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]6. [/COLOR]“Sfânta” Virginia este “trâmbița a șasea” din Apocalipsa
[COLOR=blue]“…Fiilor, înainte Israel a trecut prin apă, dar acum ce vom face când vom trece prin foc? Căci aceasta prin care vă vestesc este [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trâmbița a șasea[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue]” (28 octombrie 1962)[/COLOR]
[COLOR=blue]7. [/COLOR]“Sfânta” Virginia “va trâmbița” întreaga Apocalipsă
[COLOR=blue]“Pe Verginica am pregătit-o pentru ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să trâmbițeze întreaga Apocalipsă[/COLOR][COLOR=blue] pentru pregătirea judecății de apoi și pentru pregătirea creștinilor din vremurile din urmă și de acum…”[/COLOR][COLOR=blue] (septembrie 1968 )[/COLOR]
Virginia Tudorache a murit în anul 1980, fără a reuși să “trâmbițeze” întreaga Apocalipsă, așa cum îi fusese proorocit. Următorii doi ani, între 1980 și 1982, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a tăcut, parcă descumpănit de trecerea în neființă a “Trâmbiței” sale. Dar, în 1982 a început să “trâmbițeze” Maria (zisă și “lelica”, soră a Virginiei), mesajele Apocalipsei pe care le primea ea de la Verginica, din împărăția morților. Din anul 1990 a început să “trâmbițeze” Apocalipsa încă o creștină, Mihaela, mai întâi în paralel și la concurență cu Maria, apoi (reușind s-o aducă la tăcere pe “lelica” prin câteva mesaje persuasive), a “trâmbițat” singură, din 1994 încoace. Convinsă de noua realitate, adică de superioritatea de stil și de personalitate a Mihaelei, lelica Maria a renunțat să mai “trâmbițeze” Apocalipsa și n-a mai “trâmbițat”-o din 1994 până în 1998, când și-a dat și ea obștescul sfârșit, fiind îngropată alături de sora sa,Verginica.
[COLOR=blue]8. [/COLOR]“Sfânta” Virginia va fi: fie omorâtă de oameni, fie mutată la cer. Ea nu va muri, chiar dacă va dispărea fizic
[COLOR=blue]a) [/COLOR]“Sfânta” Virginia va fi omorâtă de oameni:
[COLOR=blue]“Pe vasul Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-l va omorî[/COLOR][COLOR=blue], dar am să vorbesc prin copaci, prin pietre…”[/COLOR] [COLOR=blue](2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR]“Sfânta” Virginia va fi ridicată de Domnul de pe pământ la cer (încă în viață fiind, ca Enoh și ca Ilie?):
[COLOR=blue]“…dar mâna Tatălui a fost cu ea și iată, nu mai este mult și [/COLOR][COLOR=fuchsia]o voi ridica[/COLOR][COLOR=blue] de pe pământ” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR]“Sfânta” Virginia (zisă și “mama Gigi”) va “dispărea”; ea nu va muri, chiar dacă oamenii vor avea această impresie:
[COLOR=blue]“ O, ce veți zice când [/COLOR][COLOR=fuchsia]va dispărea[/COLOR][COLOR=blue] vasul Meu dintre voi? Veți zice că a murit cum zicea poprul Israel de Moise. Nu a murit Moise, ci plânge de stricăciunea poporului de acum.” (16 noiembrie 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Nu că e verișoara, nu că e nepoata sau Gigica, sau mamaia. A fost și este între voi și va veni vremea când [/COLOR][COLOR=fuchsia]va dispărea[/COLOR][COLOR=blue] din fața voastră” (7 august 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]d) [/COLOR]“Sfânta” Virginia, chiar dacă va “adormi” cu trupul, va fi pururi vie, căci în veci nu va muri:
[COLOR=blue]“Fii cuminte, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei adormi[/COLOR][COLOR=blue], tu [/COLOR][COLOR=fuchsia]pururi vie vei fi[/COLOR][COLOR=blue]. Va muri cine va fi să moară, dar tu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în veci nu vei muri[/COLOR][COLOR=blue].” (6/19 ianuarie 1968.)[/COLOR]
Această zicere seamănă pe de o parte cu promisiunea făcută Evei de către șarpe: [COLOR=green]“Nu, nu veți muri!”[/COLOR] ( v. [COLOR=#993300]Facerea, 3,4[/COLOR]), iar pe de alta, cu proorociile antagonice ale Pythiei, pe care ea le făcea împăraților care mergeau la război:[COLOR=green]“Te vei duce;[/COLOR][COLOR=green]te vei întoarce[/COLOR][COLOR=red];[/COLOR][COLOR=green] nu vei muri!”; [/COLOR](valabilă dacă învingeau) și[COLOR=green] “Te vei duce; te vei întoarce[/COLOR][COLOR=red]?[/COLOR][COLOR=green] nu[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=green] vei muri!”[/COLOR](valabilă în cazul în care erau învinși). Doisprezece ani mai târziu, Virginia Tudorache a fost înmormântată în cimitirul satului, cu toate asigurările primite că [COLOR=fuchsia]în veci nu va muri[/COLOR]. Biblia consemnează însă și cazuri despre oameni care cu adevărat au fost plăcuți la Dumnezeu, și de aceea ei n-au mai gustat amărăciunea morții, ci au fost mutați cu trupul la cer (Enoh, Ilie).
[COLOR=blue]e) [/COLOR]Trupul “Sfintei” Virginia (viu, sau mort? proorocia nu precizează) va fi ridicat de pe pământ la cer:
[COLOR=blue]“…Când [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va lua de pe pământ[/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue], în fața judecății se vor desfășura toate. Aș putea să-l vindec, dar îl țin mărturie pentru călăi” (21 aprilie 1966)[/COLOR]
Deocamdată, această minune nu s-a întâmplat nici cât era vie, nici după ce a murit. La pomenirea de șapte ani, cei care au desfăcut mormântul și au intrat în groapă au mărturisit că trupul Virginiei încă era în pământ. După aceea, ei au betonat bine mormântul, ca să fie siguri că nu va dispărea de acolo.
[COLOR=blue]f) [/COLOR]Trupul “Sfintei” Virginia nu va intra în mormânt:
[COLOR=blue]“…Eu, Dumnezeu, nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue], Eu sunt care vorbesc cu tine și tu nu vezi că Eu sunt mereu lângă tine. Plânge [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue] și acum când se va despărți de Mine se va mâhni și nu sunt cuvinte care să-i aline durerile… [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acest trup[/COLOR][COLOR=blue] care Mă folosesc de el pentru voi, e o scară, ca scara lui Iacov, ruptă din scara lui Iacov. Nu o fi ruptă din aceea? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trupul acesta nu va intra în mormânt[/COLOR][COLOR=blue] și cu el vei întâmpina pe Domnul și vei întâmpina miile de morți ieșind din groapă și vei vedea pe mama și pe tatăl tău…” (20 ianuarie 1973)[/COLOR]
|