“Sfânta” Virginia
[COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea a III-a.
[/COLOR] [COLOR=blue]11. [/COLOR]Contestatarii “Sfintei” Virginia sunt chemați la ordine
[COLOR=blue]“Să chemi pe cei care nu vor să ia aminte la lucrarea Mea. Să-l chemi pe Ionică de la Viișoara, care a spus că s-a înecat un șarpe în izvor. Să-l chemi pe Nicolae Albulescu, care a postit trei zile pentru mine ca să i se descopere unde este adevărul. Va veni, și când va vedea atâta profeție, se va mira.” (27 februarie/12 martie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]12. [/COLOR]“Proorocie” despre Nicolae Stoica, soțul Virginiei, care se va întoarce la domiciliul conjugal pe care-l părăsise și va îmbrățișa din nou credința de la Pucioasa
[COLOR=blue]“…diavolul a cucerit pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nicolae[/COLOR][COLOR=blue] și în toate formele vrea să vă dea pierzării. Să fie tot timpul cineva din poporul meu cu voi. Să nu fiți singuri, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]în curând îi va sosi veacul acestei [/COLOR][COLOR=fuchsia]boli grele[/COLOR][COLOR=blue], pe care o are [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nicolae[/COLOR][COLOR=blue], dobândită de la tot soiul de diavoli”. (10/23 august 1972)[/COLOR]
Acest “în curând” s-a dovedit a fi o iluzie deșartă. Nicolae nu s-a mai vindecat niciodată de această “boală grea”: necredința în “minunile” de la Pucioasa. Înainte de a pleca, este posibil ca el să se fi putut convinge mai ușor și mai temeinic de adevăr, așa cum el l-a perceput, căci o fi văzut și mai multe decât vedeau alții. Și e posibil, deoarece el era cel mai aproape de “vasul lui Dumnezeu”.
[COLOR=blue]13. [/COLOR]“Proorocie” despre Verginica și despre “vindecarea” (întoarcerea la credința de la Pucioasa) lui Nicolae Stoica
[COLOR=blue]“…Israele tată, am sădit în mijlocul tău un pom, ca să mănânci poame [/COLOR](*1)[COLOR=blue] din el. Îngrijește-l,[/COLOR] (*2)[COLOR=blue] că nu ți-l îngrijește nimeni! Israele tată, acest pom pe care ți l-am sădit ție în față, a fost, este și va fi până în ceasul în care voi veni[/COLOR] (*3)[COLOR=blue] . Rămurica pomului acesta [/COLOR](*4)[COLOR=blue] va mărturisi în fața Mea tot ce ai făcut tu pentru îngrijirea acestui cuvânt. Israele tată și lângă acest pom am mai adus [/COLOR][COLOR=fuchsia]un om[/COLOR](*5)[COLOR=blue] și pe acest om l-au biruit vânturile[/COLOR] (*6)[COLOR=blue] . Și omul de lângă pom, astăzi e rănit din tălpi și până în creștet și nu e doctor [/COLOR](*7)[COLOR=blue] să îl panseze… Și când va veni un altul, de-al Domnului, acela se va milostivi și îl va lua pe seama sa și [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl va trata spre vindecarea sa[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR](*8)[COLOR=blue]” (14 februarie 1974)[/COLOR]
Note explicative:
(*1) Pomul este Verginica (Virginia Tudorache) iar poamele sunt “cuvintele din cer” (adică, vorbirea ei în stare de catalepsie)
(*2) Poporul creștin de la Pucioasa este îndemnat să o susțină spiritual, material și financiar pe Verginica, mai ales că ea nu avea nici un alt venit.
(*3) N-a fost să fie așa. Venirea Domnului este încă așteptată cu dor la Pucioasa de unii creștini mai habotnici, care nu se mulțumesc cu sloganurile călăuzelor lor, care spun că “Domnul a venit deja în Cuvânt”. Dar “pomul” din această proorocie s-a uscat de mult, căci Verginica se odihnește cu trupul încă din anul 1980 în cimitirul satului Glodeni-Vale de lângă Pucioasa.
(*4) Există o altă “glăsuire din cer” care formulează expresia: “voi vorbi prin rămurele”:
[COLOR=blue]“Așa a spus Domnul prin ea cu trei luni înainte să treacă spre cer: Israele, popor iubit de Dumnezeu, iată, rostesc ridicarea vasului Meu din mijlocul tău, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi vorbi prin rămurele[/COLOR][COLOR=blue], voi vorbi până la sfârșit” (Ediția 1995, pag.15, col.1-2)[/COLOR]
“Vasul” este Verginica, iar expresia “voi vorbi prin rămurele” o certifică pe Maria, sora Verginicăi, ca fiind “rămurica” prin care “va vorbi Domnul” după “ridicarea” (moartea) Verginicăi. Pare plauzibil ca Maria să fie desemnată ca martor și învățăcel pentru “lucrările” sorei sale Verginica, deși adepții pretind că Maria nu participa de fel la ele, ceea ce e greu de crezut. Maria este din aceea și tulpină (Andreiana, mama lor) și însăși alegerea ei ca urmașă și continuatoare a Verginicăi o arată pe Maria ca fiind strâns legată de acest “fenomen”, purtătoare a aceluiași “spirit profetic”.
(*5) [COLOR=fuchsia]Nicolae Stoica[/COLOR], deși cu 15 ani mai tânăr decât Virginia Tudorache, a fost amăgit ca să se căsătorească cu Virginia, ca să creeze o “sfântă familie”, prin similitudine cu gestul sfântului Iosif, ocrotitorul Fecioarei Maria. După ce și-a dat seama cum stau lucrurile, Nicolae a dezertat de la obligațiile familiale.
(*6) Nicolae Stoica a părăsit-o pe Verginica și a plecat în lumea largă, renunțând la minciună și căutându-și o soție adevărată, nu de formă. Curând s-a recăsătorit cu altă femeie, a făcut copii cu ea, și trăiește și astăzi fără prea mare grijă sau complexe față de trecutul abandonat.
(*7) Adică Nicolae a abandonat credința sectară de la Pucioasa, fără șanse de a fi readus de cineva înapoi la jugul de care el tocmai a fugit.
(*8) Proorocie neîmplinită. Nimeni nu l-a mai putut întoarce pe Nicolae Stoica de pe calea pe care a ales-o și pe care merge și astăzi.
[COLOR=blue]14. [/COLOR]Cine n-o iubește pe Verginica, de-ar fi el și prooroc, este expulzat din cer
[COLOR=blue]“Ioan de la Vladimirești va fi cu Noi, dar Veronica nu, pentru că urăște vasul Meu...” (21 aprilie 1974)[/COLOR]
Este vorba aici de Veronica Barbu, considerată a fi “ a patra trâmbiță apocaliptică ” ( [COLOR=blue]părintele Nicodim: [/COLOR][COLOR=blue]Quo vadis, Ecclesia?, pag.430, Editura Ro-Emaus, 2006[/COLOR]) dar care se vede a fi un merit insuficient pentru a ajunge în împărăția cerurilor.
De aici se subînțelege că numai Veronica o urăște pe Verginica, iar preotul Ioan Iovan nu, îndată ce despre el se spune că “[COLOR=blue]va fi cu Noi[/COLOR]”. Este aceasta o proorocie adevărată? NU, este o proorocie falsă. Ioan nu “va putea fi cu Ei” îndată ce și el o urăște pe Verginica, și pentru aceasta li s-a luat darul profeției la amândoi:
[COLOR=blue]“ Dacă eram cu trupul, cel mai credincios al Meu M-ar fi răstignit. Mă refer la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ioan [/COLOR][COLOR=blue]și la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica[/COLOR][COLOR=blue] de la Vladimirești, [/COLOR][COLOR=fuchsia]care urăsc pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue]. Averea lor e în mâna lui Dumnezeu. Aceasta este pentru încăpățânarea poporului de la Vladimirești. Copiii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]li s-a luat acest dar[/COLOR][COLOR=blue], pentru că nu au fost vrednici.” (4 decembrie 1975)[/COLOR]
După doar două luni se revine la acuzația cea dintâi: numai Veronica o urăște pe Verginica, iar Ioan nu, și de aceea lui i se păstrează harul:
[COLOR=blue]“ La mănăstirea Vladimirești Ioan a vorbit și cei ce l-au ascultat, l-au arestat și l-au schingiuit și astăzi este fără de adăpost… ...Gradul și harul [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]i s-au luat[/COLOR][COLOR=blue]. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica[/COLOR][COLOR=blue], care [/COLOR][COLOR=fuchsia]este dușmană pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue] și poartă această dușmănie pentru profeție, s-a scris în cer. Să știți că profeția de astăzi nu este profeția lui Veronica, că pe a ei a mâncat-o pisica……Și atunci mult se va jeli Veronica, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]a dușmănit pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue]…”(11 februarie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Mănăstirea Vladimirești, Domnul Iisus se luptă ca să o dezrobească de ființele stricate care sunt în ea, și să se descuie. Dar pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica urăște de moarte pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue], Domnul Iisus a prelungit, că Veronica, lucrarea Mea o urăște. Lucrarea Mea a lucrat și prin ea și nu Verginica i-a luat-o, ci surorile din acea curte. Și nu surorile, ci monahiile…”(23 februarie 1976)[/COLOR]
Aici se spune că între trâmbițele apocaliptice (a patra și a șasea) a apărut o ură de moarte, pentru că Veronica ar fi pizmuit proorocia Veginicăi, în timp ce proorocia ei ar fi fost furată sau (textual) “luată” de monahiile de la Vladimirești (aceasta ar fi explicația tainei că “[COLOR=blue]profeția lui Veronica[/COLOR] …[COLOR=blue]a mâncat-o pisica[/COLOR]”). Proorocia este însă un dar de la Dumnezeu, așa încât ea nu poate fi furată de către oameni.
|