“Sfânta” Virginia
[COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea a IV-a.
[/COLOR] [COLOR=blue]15.[/COLOR] Verginica nu este numai trâmbiță, ci și telefonul Domnului Iisus Hristos
În principiu, Verginica este considerată sistematic a fi “trâmbița lui Dumnezeu”, prin care sunt sculați “din morți” păcătoșii lumii acesteia. La nevoie însă, Verginica poate lua și alte însărcinări, mai pragmatice. De pildă, poate fi… telefon!
Iată un exemplu. Într-o “lucrare” care se aseamănă mai degrabă cu o ședință de spiritism, spiritul lui Mihail (un tânăr asasinat recent într-o cârciumă) este chemat să vorbească la “telefon” cu mama sa. “Telefonul” nu este altceva decât trupul Verginicăi, aflat în stare de somn cataleptic, dar și în plină “lucrare de cuvânt” :
[COLOR=blue]“Mihaile, adu-l pe Mihail la [/COLOR][COLOR=fuchsia]telefonul [/COLOR][COLOR=blue]Domnului Iisus Hristos să vorbească cu familia, cu mama. Adu-l, Mihaile.” (29 iunie/12 iulie 1974)[/COLOR]
Motiv în plus ca Verginica să fie iubită de către credincioși:
[COLOR=blue]“Mamă, să fii credincioasă, și [/COLOR][COLOR=fuchsia]iubește telefonul[/COLOR][COLOR=blue] și pe Domnul Iisus Hristos și iubește tot lucrul Său…” (29 iunie/12 iulie 1974)[/COLOR]
Alteori, trupul Veginicăi este asemuit cu un bucium, nu cu o trâmbiță:
[COLOR=blue]“ …Copilașii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un lut de pământ; cum ai avea tu un [/COLOR][COLOR=fuchsia]bucium[/COLOR][COLOR=blue], așa și cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]trupul acesta[/COLOR][COLOR=blue].” (14/27 martie 2006)[/COLOR]
Alteori este numită coardă, alteori unealtă:
[COLOR=blue]“ Dar Dumnezeu numai o singură [/COLOR][COLOR=fuchsia]coardă[/COLOR][COLOR=blue] și o singură [/COLOR][COLOR=fuchsia]unealtă[/COLOR][COLOR=blue] are.” (14/27 martie 2006)[/COLOR]
Alteori, trupul ei e denumit “oglindă sfântă”:
[COLOR=blue] “ E o ființă omenească și neprețuită și îndurerată prin care Dumnezeu își face lucrul Său. E trup. E fiica lui Adriana care era urâtă și prostuță și nebăgată în seamă de lume, ca să dea de rușine pe cei de neam mare. Vino creștine la prostuța Mea! Vino la Mine creștine, că e bine, e foarte bine! Căci prin prostuța aceasta[/COLOR][COLOR=blue]e[/COLOR][COLOR=fuchsia] oglinda sfântă[/COLOR][COLOR=blue] și tot prin ea te uiți în împărăția Mea[/COLOR][COLOR=red]…[/COLOR][COLOR=blue]” (7 ianuarie 1975)[/COLOR]
Alteori, “trâmbița” se metamorfozează în “caval”, apoi iarăși în “trâmbiță”:
[COLOR=blue]“…Când Domnul Iisus a ales acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]caval[/COLOR][COLOR=blue], a vorbit mult, dar acum s-a rărit pentru neascultarea poporului. Prin lucrarea Mea, se vindeca [/COLOR][COLOR=fuchsia]trâmbița[/COLOR][COLOR=blue] Mea, dar prin lucrarea ta s-a îmbolnăvit.”(25-26 mai 1978.)[/COLOR]
Alteori, se spune că înainte de a deveni “caval”, “trâmbița” a fost…”magnetofon!!” Liderilor pucioși se pare însă că nu prea le-a plăcut această postură, prea emancipată pentru o săteancă simplă, așa că au șters-o și au înlocuit-o tot cu cea de “caval”:
[COLOR=blue] “Nu este om pe pământ ca să nu știe aceste cuvinte, dar am găsit acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]magnetofon[/COLOR][COLOR=blue] și cânt cu el pe pământ[/COLOR][COLOR=red]…[/COLOR][COLOR=blue]”([/COLOR] Ediția 1995: [COLOR=blue]25 ianuarie 1966[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR]
[COLOR=blue]“Nu este om pe pământ ca să nu știe aceste cuvinte, dar am găsit acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]caval [/COLOR][COLOR=blue]și cânt cu el pe pământ[/COLOR][COLOR=red].[/COLOR][COLOR=blue]”([/COLOR] Ediția 2006: [COLOR=red]12/[/COLOR][COLOR=blue]25 ianuarie 1966[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR]
Poate cea mai insolită și incredibilă postură a Verginicăi este cea de …”scrumieră”!!! Pe aceasta, liderii pucioși n-au mai șters-o:
[COLOR=blue]“…Rugați-vă ziua și noaptea ca să mai fie această [/COLOR][COLOR=fuchsia]scrumieră[/COLOR][COLOR=blue], ca să mai fie. Nu o mai tulburați, și ce vă spune, ascultați. Dacă cineva ar avea suferința sa, nu ar putea purta. Din tălpi și până în creștet e o Dunăre de apă, din cauza poporului care nu vrea să facă voia Mea.” (16/29 aprilie 1979)[/COLOR]
[COLOR=blue]16. [/COLOR]Verginica se revanșează
[COLOR=blue]“E o ființă omenească și neprețuită și îndurerată[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] prin care Dumnezeu [/COLOR][COLOR=red]Î[/COLOR][COLOR=blue]și face lucrul Său. E trup[/COLOR][COLOR=red], e[/COLOR][COLOR=blue] fiica lui A[/COLOR][COLOR=red]n[/COLOR][COLOR=blue]dr[/COLOR][COLOR=red]e[/COLOR][COLOR=blue]iana[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] care era urâtă și prostuță și nebăgată în seamă de lume, [/COLOR][COLOR=red]și e[/COLOR][COLOR=blue] ca să[/COLOR][COLOR=red]-i[/COLOR][COLOR=blue] dea de rușine pe cei de neam mare. Vino[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] creștine[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] la prostuța Mea! Vino la Mine[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] creștine, că e bine, e foarte bine[/COLOR][COLOR=red], c[/COLOR][COLOR=blue]ăci prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]prostuța aceasta e oglinda sfântă[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] și tot prin ea te uiți în împărăția Mea[/COLOR][COLOR=red].[/COLOR][COLOR=blue]” ([/COLOR]Ediția 2006: [COLOR=blue]25 decembrie 1974/7 ianuarie 1975[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR]
Construindu-și în 1955 statutul de “[COLOR=blue]proorociță[/COLOR]” și totodată “misiunea” de a sluji ca “[COLOR=blue]trâmbiță a lui Dumnezeu[/COLOR]”, Virginia Tudorache găsea soluția stingerii unui vechi complex de inferioritate, care data din copilărie, perioada celor mai mari frustrări, lipsuri și umilințe din partea celor avuți și aroganți, denumiți aici “de neam mare”. Este totodată soluția unei răzbunări elegante pe cei care pe vremea aceea se credeau plini de sine, și de aceea au batjocorit-o, făcând-o urâtă și prostuță, sau pur și simplu au desconsiderat-o, nebăgând-o în seamă.
[COLOR=blue]17. [/COLOR]“Sfânta” Virginia va face călătorii misionare peste mări și țări
Ieșirea la propovăduire în toată lumea a fost de la început un vis frumos:
[COLOR=blue]“…Fiilor, vine vreme frumoasă și [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom merge din țară în țară[/COLOR][COLOR=blue] și vom trece peste plaiuri cu steaguri în mână și vom cânta așa: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Lui” (15 noiembrie 1965)[/COLOR]
Dar nici Verginica, nici adepții Noului Ierusalim nu au reușit să iasă cu steaguri la propovăduire în orașele și satele din propria lor țară, darămite în țări străine. Exceptând câteva ieșiri ocazionale pe ulițele satului, sau niște reprezentații locale (la Pucioasa și la Târgoviște) cu caracter artistic, numite de ei “Festivaluri” (la care în cele din urmă au renunțat, din lipsă de audiență pe măsura așteptărilor lor), ei nu au reușit să-și facă o propagandă în aer liber pe măsura intențiilor.
Dar Verginica a continuat să-și făurească vise de misionarism planetar:
[COLOR=blue] “Vine vremea că trupul acesta [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi mânuit de toți[/COLOR][COLOR=blue], ca să vorbească cu Mine. Va fi purtat în văzduh [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu avioane[/COLOR][COLOR=blue], va fi purtat [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu trenul[/COLOR][COLOR=blue] și veți zice: “Unde e trâmbița Domnului?” Și va dori poporul acesta să o vadă, și va zice că a murit. Și nu a murit, e în viață. De ce? Că e scris că va părăsi locurile unde a stat, și nu va mai fi”. (22 iulie/4 august 1973)[/COLOR]
Toate aceste vise s-au năruit după șapte ani, neîmplinite, atunci când Virginia a murit și a fost îngropată în cimitirul satului. Verginica n-a mai apucat să se plimbe cu avionul, așa cum visa, dar, după spusele unor adepți, a fost “ridicată cu trupul la ceruri”, după cum se și proorocise:
[COLOR=blue]“…dar mâna Tatălui a fost cu ea și iată, nu mai este mult și [/COLOR][COLOR=fuchsia]o voi ridica[/COLOR][COLOR=blue] de pe pământ”(2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Când [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va lua de pe pământ [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue], în fața judecății se vor desfășura toate. ”(21 aprilie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]18. [/COLOR]“Sfânta” Virginia confundă pe duhul rău cu “Dumnezeu”
[COLOR=blue]“… Crezi că vasul Meu a luat două palme de la duhul rău, la rugăciune? Dar ea nu a văzut din spate și [/COLOR][COLOR=fuchsia]a zis că e de la Domnul[/COLOR][COLOR=blue] și că a mustrat-o.” ( 19 februarie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]19. [/COLOR]Cine se supără pe “Sfânta” Virginia, pe “Dumnezeu” se supără
[COLOR=blue]“… Cine se supără pe vasul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Mine se supără[/COLOR][COLOR=blue]” (6 iulie 1975)[/COLOR]
Dimpotrivă, cine cinstește trupul Verginicăi, pe “Domnul” îl cinstește:
[COLOR=blue]“ Cine socotește aceste cuvinte, cuvintele lui Dumnezeu și cine cinstește acest trup, pe Domnul îl cinstește” (7 august 1978.)[/COLOR]
|