Ma recunosc cu spiritul aproape infrant. Am incercat tot. Nimic nu merge. Fiul meu, Cristi (15 ani), s-a indepartat de lumina Domnului. Cu fiecare zi ce trece, devine din-ce-in-ce mai negru in suflet. Am incercat sa-l duc la un preot, poate-poate o asculta un chip luminat, dar nu a ajutat. Am incercat sa vorbesc cu el, sa-i explic ca singurul mod in care poate fi un bun crestin este sa accepte lumina Domnului. Nu a mers. Ma cert cu el in fiecare zi... Nu mai vrea sa ma asculte, asa cum ar trebui sa faca un copil. S-a alaturat curentului "rock" si mi-e frica sa nu fi devenit satanist! Cred, nu sunt sigur, ca a inceput sa bea si sa fumeze.
Ceea ce e mai grav, e ca astazi mi-a frant inima: m-a spurcat! Am citit in Sf. Scriptura ca acei copii care-si spurca parintii trebuie sa moara (Matei 15:4-7). Cred din tot sufletul in Sf. Scriptura si nu vreau sa incalc cuvantul Domnului, dar in acest moment ma aflu in cumpana. Am decis sa apelez la aceasta forma de comunicare/cerere de ajutor, pentru ca nu mai stiu ce sa mai fac.
Va rog, ajutati-ma, cum si daca puteti!
Doamne ajuta!
|