[mariamargareta]

[COLOR=Red]Notă: Textul care urmează este reprodus de pe site-ul [COLOR=Blue]noul-ierusalim.info[/COLOR], cu acordul administratorilor .

[/COLOR] [COLOR=purple]40. Misterele Pucioasei :[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XXV :[/COLOR] Vedenii [COLOR=blue]) -Partea I.[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]“Ai să zici: “Amăgitorule, de ce m-ai amăgit?””[/COLOR]
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9 septembrie 1973)


La redactarea ediţiei din anul 2006, zeci de vedenii fabuloase, consemnate cu meticulozitate în caietele “păstorilor”, n-au mai văzut lumina tiparului, pentru că actualii lideri au cântărit exact efectele catastrofale pe care le-ar fi avut ele asupra credibilităţii întregii cărţi. Totuşi, le-a mai scăpat cîte ceva.

[COLOR=blue]1. [/COLOR]Vedenie cu îngeraşi şi cu Ierusalimul care e robit
[COLOR=blue]“…Se desfăşoară o aţă de la cer până la pământ, dar nu e aţă, şi e un fulger de la răsărit până la cer. Iată [/COLOR][COLOR=fuchsia]un îngeraş[/COLOR][COLOR=blue] şade cu un picior pe mare şi cu celălalt pe uscat şi e gata să dea drumul. Iată se ridică şi spune să nu pună pecetea…[/COLOR]
[COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Patru îngeraşi[/COLOR][COLOR=blue] sunt dezlegaţi. Au fost legaţi până la o vreme. Iată se ridică copilaşi, se ridică de la apus un nor, o negură mare şi va da şi grindină, dar nu e grindină. Înţelegeţi? Vai, vai, se pune masa, iată îngeraşul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela ca în cer va birui…[/COLOR]
[COLOR=blue]…O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ierusalimul care e robit[/COLOR][COLOR=blue]. Ierusalime, Ierusalime, dezrobeşte-te că ai căzut sub sabie… Fraţilor, nu vă pregătesc pentru un jug străin, că nu are împărtăşire lumina cu întunericul… (15 mai 1957)[/COLOR]

[COLOR=blue]2. [/COLOR]Vedenie cu michiduţi şi peştişori
[COLOR=blue]“Omul vrea să fie lăudat, aşa-i firea omului, vrea să fie înălţat pământeşte, pentru o clipă. Să vă înălţaţi, dar nu aici copii, nu doriţi să fiţi înălţaţi acum pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure şi pe apă sunt mii şi mii de bărcuţe şi în bărcuţe sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]michiduţi[/COLOR][COLOR=blue] şi merg spre apus aceşti michiduţi. Sunt muzicanţi, sunt cântăreţi, au mese întinse la care se desfătează. Iată mai sus este o bărcuţă şi în bărcuţă o proorociţă şi vorbeşte. Ea se bucură şi face haz şi în timpul călătoriei, barca se răstoarnă şi diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede şi în marginea apei, doi pomi mari asemănători la frunze şi acele frunze luminează apa aceasta limpede şi în apă sunt mii şi mii de [/COLOR][COLOR=fuchsia]peştişori[/COLOR][COLOR=blue] care călătoresc pe aceste raze şi întreabă: mai este mult? Şi iată şi un drum şi pe drum trece un car cu doi cai albi cu capetele de foc şi în car sunt doi oameni, credeţi? Cine sunt aceştia? Enoh şi Ilie. Aceştia sunt prooroci. Carul trece la răsărit, peştişorii i-au întâmpinat pe prooroci şi-i întreabă: Mai este mult? Peştişorii s-au făcut un popor şi întreabă mai este mult Doamne până se va împlini? Iată la stînga este o cetate dărâmată şi printre dărâmături se văd şi morţi. În dreapta este poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Şi în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe că cetatea e păzită de ostaşi şi de 12 îngeri care au cădelniţe, potire şi plăci. Înţelegeţi că vă dau acestea ca să le înţelegeţi. Iată patru îngeraşi care au în mână patru Evanghelii şi toate fac numai una. Şi iese pe poartă Împăratul şi e plin de sânge Împăratul şi pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune şi strigă: a Domnului este împărăţia. Nu vă pot spune toate deschis. Fiilor, acest Împărat a pornit la luptă şi a luat cu el armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, numai împăratul. Credeţi? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăţi tot păcatul de pe acest pământ. E şi Împărat plin de sânge, e şi Prooroc. Înţelegeţi? Ce este apa, ce sunt peştişorii, ce sunt aceste cuvinte? Apa este viaţa trăită în curăţie, peştişorii sunt poporul. Ce este carul şi proorocii Enoh şi Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburaţi dacă nu ştiţi. Iată ce zice Tatăl. Lasă Fiule cartea pământească şi ia cartea cerească. Vai de voi pământ şi mare că Domnul vrea să vă nimicească. Fiilor, dacă aţi avea dragoste cum voiesc Eu, aţi zbura prin văzduh………..(9 iunie 1958)[/COLOR]

[COLOR=blue]3. [/COLOR]Vedenie cu Fiul şi cu Tatăl ceresc
[COLOR=blue]“…Am auzit glasul lui Dumnezeu strigând şi grăind către mine: Verginico, scoală-te din aşternutul tău, căci Eu îţi voi da ţie de lucru. Eu am zis: Doamne, ce îmi trebuieşte, cu ce mă pot folosi de lucrul pe care mi-l dăruieşti? Dar glasul îmi răspunde: Verginico, pregăteşte un caiet şi pană, fiind în aşteptare să vină Domnul. Eu pe când aşteptam, am văzut deasupra capului meu o roată mare, mai mărită de două ori ca roata unei căruţe. Era de o frumuseţe cu mii de culori. Erau culorile late ca forma unei panglici şi urmată una după alta. Şi în mijlocul rotoului a apărut faţa Domnului [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue] până la umeri, cu perişorul ca pârâul unei ape, ce se revărsa pe umărul cel drept şi pe cel stâng şi un păr ca lumina lămpii şi faţa blondă, ochi albaştri, aşa de blând era, că numai privirea lui te mângâia. M-a privit aşa de blând, dar nu mi-a spus nimic şi ca fulgerul a dispărut chipul cel blând al Domnului şi s-a schimbat într-un alt chip: chipul cel bătrân al [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatălui ceresc[/COLOR][COLOR=blue], numai faţa se vedea, încolo era acoperit. Umerii, barba, erau totul o lână albă, mai albă ca zăpada. Ochii îi avea tot albaştri şi doar părul era alb, dar faţa era roşie şi tânără, ochii vioi. M-a privit uşor şi m-a strigat: Verginico!” ( 20 ianuarie 1963)[/COLOR]

[COLOR=blue]4. [/COLOR]Vedenie cu o piatră albă şi cu un cerc, care era jumătate de cerc
[COLOR=blue]“…– Verginico, hai la muncă, Verginico, căci cine nu munceşte, nu mănâncă. Cine nu-şi strânge în hambare, nu va avea. Ia te uită la mâna Mea. Ce vezi, Verginico?[/COLOR]
[COLOR=blue]– Văd o piatră albă.[/COLOR]
[COLOR=blue]– Iată, deschid piatra în două, ca o carte. Acum, ce vezi, Verginico?[/COLOR]
[COLOR=blue]– Văd o coală albă la mijlocul pietrei, şi pe coală, o jumătate de cerc.[/COLOR]
[COLOR=blue]– [/COLOR][COLOR=blue]Verginico, ai văzut cercul acesta?[/COLOR]
[COLOR=blue]– Da, l-am văzut.[/COLOR]
[COLOR=blue]– [/COLOR][COLOR=blue]Să fii atentă, Verginico, şi să te uiţi la cerc şi să-Mi spui ce ai văzut. De aici încolo, nu veţi mai suferi.[/COLOR]
[COLOR=blue]Verginico, ridică piatra sus şi dă-Mi-o Mie. Are mărimea de un kilogram. Nu poţi s-o ridici. Verginico, dar ai s-o ridici. În veci ai s-o cunoşti. Fii cuminte, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei adormi[/COLOR][COLOR=blue], tu [/COLOR][COLOR=fuchsia]pururi vie vei fi[/COLOR][COLOR=blue]. Va muri cine va fi să moară, dar tu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în veci nu vei muri[/COLOR][COLOR=blue]. Să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi. Acel popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului, şi acel sobor îl vei hrăni aici multă vreme. Verginica, acelor trepte să ştii că le este pecetluit numărul şi când va fi vremea tu vei cunoaşte totul. Vei primi putere de la Domnul şi le vei ridica de jos, ca pe nişte table; în două le vei deschide şi din ele vei cunoaşte toate tainele lucrării lui Dumnezeu. Şi cum l-ai aşteptat pe Nicuşor şi pe Daniel să vină acasă, aşa Îl vei aştepta pe Domnul. Şi mai înainte de venirea Lui vei primi două veşti, şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare.[/COLOR]
[COLOR=blue]Verginica, să ai grijă de Nicuşor, ca să nu mai sară, că din nou va muri şi nimeni nu-l va învia, pentru că Nicuşor nu a stat nici o zi cu tine, şi se duce şi îşi face de vorbă cu toată lumea rea, care numai hulă şi numai pagubă Mi-a adus şi Mie, şi Tatălui, şi cetăţii Mele. Spune-i, Verginico, lui Nicuşor să nu se mai îndepărteze de la tine, că va pieri pentru totdeauna dacă nu te ascultă.[/COLOR]
[COLOR=blue]Scrie, Verginico, apoi mai departe, că nu s-a sfârşit, şi mai avem de lucru.[/COLOR]
[COLOR=blue]Acum, sfârşit.” (6/19 ianuarie 1968.)[/COLOR]