[cristiboss56]

Din cele lăsate de Sfinţii Părinţi referitor la treptle păcatului putem face o scurtă sinteză . Astfel putem deduce, existenţa a douăsprezece trepte in săvâşirea păcatului. In primele cinci trepte incă nu se săvârşeşte păcatul, pentru că nu s-a realizat invoirea minţii cu ispita. Aceste lucruri se petrec in treapta următoarea, a şasea. Atunci când păcatul este săvârşit in mintea şi in inima omului, acesta din urmă se face vinovat, precum spune Sf. Apostol Iacob :"Pofta zămislind, naşte păcatul, iar păcatul săvârşindu-se, naşte moarte." A şaptea treaptă a păcatului este păcatul făcut cu mintea prin imaginaţie. Pri imaginaţie, păcatul creşte şi incepe să facă rădăcini in inima omului. Sf.Maxim Mărturisitorul avertizează că păcatul , atunci când ajunge la această treaptă, trece cu uşurinţă de la minte la implinirea in trup : " Precum trupul are ca lume lucrurile, aşa şi mintea are ca lume ideile. Şi precum trupul desfrânează cu trupul femeii, aşa şi mintea desfrânează cu ideea femeii prin chipul trupului propriu ."De aceea , Sf. Maxim ne recomandă :"Nu intrebuinţa rău ideile ca să nu fi silit să intrebuinţezi rău şi lucrurile. De nu păcătuieşte cineva mai intâi cu mintea, nu va păcătui nici cu lucrul". Pentru a scăpa de aceste gânduri se recomandă descoperirea lor la preotul duhovnic, in cadrul Tainei Sf. Spovedanii. A opta treaptă a păcatului este hotărârea voinţei de a face păcatul şi insăşi săvârşirea lui cu fapta. A noua treaptă este obiceiul păcatului, adică săvârşirea lui de mai multe ori. Prin repetarea păcatului se ajunge la obişnuinţă. A zecea treaptă a păcatului este patima, deprinderea, adică săvârşirea permanentă cu voia şi fără voia omului. Omul devine, astfel, rob al păcatului şi al diavolului. A unsprezecea treaptă a păcatului este deznădejdea, când omul işi pierde nădejdea iertării prin pocăinţă, prin harul lui Dumnezeu. Diavolul il indepărtează pe om de la nădejdea cea bună către Dumnezeu, păcălindu-l pe om, că are multe păcate şi Dumnezeu nu-l mai iartă. A douăsprezecea treaptă a păcatului este sinuciderea, adică "uciderea omului deznădajduit" din cauza păcatelor sale cu voie liberă. Aceasta este cea mai grea treaptă a păcatului.