[mariamargareta]

[COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Partea a XXIV-a.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea a II-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]11.[/COLOR][COLOR=blue]“ Fiilor, am spus de multe ori că vom râşniţa şi vom avea multe lucruri………” (27 octombrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR][COLOR=blue]“Şi lumina din vârful construcţiilor, ce simbol are Doamne? Lumina este Duhul Sfânt care-l poartă sfânta cruce şi va fi ca mulţimea stelelor………” (19 decembrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]13.[/COLOR][COLOR=blue]“Şi veţi vedea intrând pe porţile casei acestea regi din toate părţile pământului călări pe cai şi cu slugile lor şi mulţime de popoare vor intra fără frică, nu pe furiş cum intraţi voi astăzi. Şi aceşti regi şi această mulţime va cina la masa Mea şi nimeni nu va îndrăzni să mai facă rău şi toţi cei de au îndrăznit să facă rău casei acesteia, vor îngenunchia la poalele acestei lucrări şi vor cere milă de la Dumnezeu” (7 ianuarie 1966)[/COLOR]
Acest text a fost suprimat pentru anacronismul lui, căci şansa de a veni [COLOR=blue]regi din toate părţile pământului călări pe cai, [/COLOR]ca să se închine împreună [COLOR=blue]cu slugile lor şi mulţime de popoare [/COLOR]în templul de la Pucioasa sunt de domeniul basmului şi fanteziei. Chiar dacă admitem că sensul frazelor este figurat, nici aşa nu s-a consemnat în următorii 42 de ani (şi nici nu se prefigurează, de acum încolo), apariţia peste noapte a unui aflux de credincioşi la Pucioasa, precum fac în fiecare an musulmanii la Mecca.

[COLOR=blue]14.[/COLOR][COLOR=blue]“…Aveţi grijă măi copii………” (4 februarie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]15.[/COLOR][COLOR=blue]“…Fiilor, voi veni iarăşi pe pământul acesta, dar nu-l veţi mai cunoaşte…Nu mai pot să mă pitesc după nimeni, că se dă la o parte şi Mă lasă. E vreme de război, tată, fiţi atenţi în această armată să nu cădeţi în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu ştiţi clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
Probabil că renunţarea la acest text se justifică întru totul. S-a creat în istorie o imagine demnă a bravilor conducători de oşti, ca să stea în frunte şi să se avânte acolo unde lupta este mai grea. Or, acest text oferă o cu totul altă imagine, a unui conducător care se ascunde din laşitate după oştenii săi, şi se mai şi lamentează atunci când nu mai poate repeta figura.

[COLOR=blue]16.[/COLOR][COLOR=blue] “…Verginico, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă vei adormi, tu pururea vei fi vie. Va muri cine va fi să moară, dar tu în veci nu vei muri. Şi m-am mângâiat şi Mi-a zis: să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi…Că acest popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului şi acest sobor îl vei hrăni aici multă vreme… Şi mai înainte de venirea Lui, vei primi două veşti şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare… (octombrie 1967) [/COLOR]

[COLOR=blue]17.[/COLOR][COLOR=blue] “Această cârpă aşa va sta în faţa judecăţii şi se va arunca cu braţele să vă sărute şi va zice: sora mea şi fratele meu” (7 ianuarie 1972)[/COLOR]
De ce s-a eliminat acest pasaj? Probabil că el se referea la Virginia Tudorache, şi în acest caz erau prea greu de armonizat apelativele de “sfântă” şi de “cârpă”, aduse aceleiaşi persoane. Din context nu rezultă clar despre cine e vorba, dar alte personaje singulare pe acolo nu mai există. Chiar şi continuarea este sugestivă, ea sugerând că Virginia era îngrijorată ca să nu se considere că darurile pe care i le făceau credincioşii, pentru ca să-i asigure ei întreţinerea zilnică, ar fi fost o preocupare primordială şi o îngrijorare a “sfintei”:
[COLOR=blue]“Nu vreau averea voastră, nici banii, nici casă, vreau milă şi ascultare şi respect, căci durerile sunt din împărăţia cerurilor” (7 ianuarie 1972).[/COLOR]

[COLOR=blue]18.[/COLOR][COLOR=blue]“Domnul Iisus nu a murit pentru poporul care trebuia, ci a murit pentru poporul care L-a omorât…” (13 noiembrie 1975)[/COLOR]
Pentru a înţelege mai bine de ce a dispărut acest text, trebuie să vedem contextul în care el a apărut. Iată-l:
[COLOR=blue]“ …Domnul Iisus Hristos a fost scris să se nască pentru popor şi să moară pentru popor, dar să ştiţi că nu s-a împlinit aşa cum a fost scris, că nu a murit pentru popor. Fraţilor, nu a murit Domnul Iisus Hristos pentru poporul care a trebuit. Aţi auzit? Cercetaţi bine şi daţi răspunsul[/COLOR][COLOR=red]… Domnul Iisus nu a murit pentru poporul care trebuia, ci a murit pentru poporul care L-a omorât…[/COLOR][COLOR=blue]” (13 noiembrie 1975)[/COLOR]
La prima vedere, s-ar părea că ştergerea ultimei fraze este motivată de raţiuni formale. Mai precis, îndată ce i se propunea auditoriului o participare activă, prin interpelarea “[COLOR=blue]Aţi auzit? Cercetaţi bine şi daţi răspunsul[/COLOR]”, era oarecum neserios ca să i se ofere imediat “pe tavă” răspunsul, scutindu-i astfel pe cei care fuseseră invitaţi să judece cu mintea lor şi apoi să răspundă, de minimul efort de participare constructivă la acest dialog.
Dar nu salvarea unor aparenţe este cauza acestei mutilări a textului original.
Eliminarea brutală a acestei fraze devine explicabilă, (dar rămâne inacceptabilă, ca procedeu!) îndată ce constatăm că textul trebuia “salvat” de o suită de incoerenţe ce creau o confuzie totală asupra acestui subiect.
De la bun început trebuie să spunem că singura construcţie logică o întâlnim la început, în exprimarea: “…[COLOR=blue]Domnul Iisus Hristos a fost scris să se nască pentru popor şi să moară pentru popor[/COLOR]…” care este consecventă întru totul cu Sfânta Scriptură:
[COLOR=#993300]“Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;[/COLOR]
[COLOR=#993300]Nici nu gândiţi că ne este mai de folos [/COLOR][COLOR=fuchsia]să moară[/COLOR][COLOR=#993300] un om [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru popor[/COLOR][COLOR=#993300], decât să piară [/COLOR][COLOR=fuchsia]tot neamul[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR]
[COLOR=#993300]Dar aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]n-a zis-o de la sine[/COLOR][COLOR=#993300], ci, fiind arhiereu al anului aceluia, [/COLOR][COLOR=fuchsia]a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam[/COLOR][COLOR=#993300],[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Şi nu numai pentru neam[/COLOR][COLOR=#993300], ci şi ca să adune laolaltă pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiii lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#993300] cei împrăştiaţi.” (Ioan, 11, 49-52)[/COLOR]
Sfânta Scriptură confirmă că Iisus avea să moară atât “[COLOR=fuchsia]pentru popor[/COLOR]” (altă exprimare echivalentă fiind “[COLOR=fuchsia]pentru neam[/COLOR]”), cât şi pentru cei drepţi în faţa lui Dumnezeu, dar provenind din alte neamuri, şi pe care Scriptura îi denumeşte “[COLOR=fuchsia]fiii lui Dumnezeu[/COLOR]”.
După acest început corect urmează surprizele. Mai întâi este contestată autenticitatea proorociilor Sfintei Scripturi, prin cuvintele: “[COLOR=blue]nu s-a împlinit aşa cum a fost scris[/COLOR]” . Cu alte cuvinte, Scriptura a proorocit proorocii mincinoase??? Cine a mai contestat Sfânta Scriptură şi împlinirile ei, decât duşmanii ei? O acceptare a acestei poziţii stranii ar pune sub semnul întrebării credibilitatea întregii Scripturi, ceea ce pentru noi, creştinii, este inacceptabil.
Dar să vedem acum de ce se zice că nu s-a mai împlinit Scriptura? Zice mai departe de ce: pentru că “[COLOR=blue]nu a murit pentru popor. Fraţilor, nu a murit Domnul Iisus Hristos pentru poporul care a trebuit.[/COLOR]” Apoi suntem invitaţi să cercetăm (Scripturile, probabil) pentru a afla pentru cine a murit de fapt Iisus. Pentru a fi consecvenţi cu textul Scripturii [COLOR=#993300]([/COLOR]v. [COLOR=#993300]Ioan, 11, 50-51) [/COLOR], trebuie să acceptăm că expresia “[COLOR=blue]nu a murit pentru popor[/COLOR]” se referă la “poporul ales”, adică de “neamul evreiesc”. Dacă n-a murit pentru poporul ales, atunci pentru cine a murit?
Şi îndată urmează răspunsul: “[COLOR=red]a murit pentru poporul care L-a omorât…[/COLOR]”. Aici ajungem la altă întrebare controversată: Care este poporul care L-a omorât pe Iisus? “Romanii”, zic evreii. “Iudeii” zic creştinii (uneori le spun “jidovi”, la peiorativ). Dar cine a dorit şi cine a impus răstignirea? Au vrut romanii aşa ceva? Au strigat romanii “Răstigneşte-l!”? Pilat s-a spălat pe mâini, declarându-se prin acest gest că nu este de acord cu răstignirea. În schimb, iudeii au strigat că îşi asumă consecinţele pedepsirii lui Iisus:
[COLOR=#993300]“Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Mat. 27, 24-25)[/COLOR]
Deci poporul care L-a omorât pe Iisus este poporul evreu.