[mariamargareta]

[COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Partea a XXIV-a.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea a III-a.

[/COLOR] Şi în felul acesta am ajuns la o constatare şocantă: “proorocia” Verginicăi afirmă lucruri care se bat cap în cap:
“[COLOR=red]Domnul Iisus nu a murit pentru poporul care trebuia[/COLOR] (poporul evreu)[COLOR=red], ci a murit pentru poporul care L-a omorât[/COLOR] (poporul evreu)[COLOR=red]…[/COLOR]”
Nici nu poţi să nu ajungi la asemenea rezultate, după ce ai afirmat (fără dovezi) că Sfânta Scriptură face proorocii care nu s-au împlinit!
Noroc cu liderii pucioşi care, atenţi, au făcut curăţirea locului de muncă şi au şters orice urmă a aberaţiei de mai sus.

[COLOR=blue]19.[/COLOR][COLOR=blue]“ …Aveţi grijă de trâmbiţa Mea, că are o punte de trecut, şi pe această punte va trece îndoliată. Nu acum, acum, ci mai târzior. Crezi? (26 octombrie 1976)[/COLOR]
Acest text nu este de fapt eliminat, ci dispare doar pentru faptul că a fost “mutat” integral, din data de [COLOR=blue]26 octombrie 1976[/COLOR] în data de[COLOR=blue] 6 noiembrie 1976[/COLOR]. Scopul urmărit de liderii pucioşi prin această manevră este explicat pe larg pe acest blog, în articolul “[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XLIX):[/COLOR][COLOR=blue]Cap. XXXVI.[/COLOR] Texte modificate: Anul 1976” (http://noul-ierusalim.info/?p=121 ), la poziţia [COLOR=blue]281. [/COLOR]Aici se demonstrează că aceia care au făcut “corecţiile” pentru ediţia a doua a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” au urmărit omogenizarea provenienţei unor texte care păreau că vin atît de la “Domnul”, cât şi de la Verginica, şi care ar fi putut alimenta o supoziţie de “gândire schizoidă” care i-ar fi aparţinut Verginicăi.

[COLOR=blue]20.[/COLOR][COLOR=blue]“ …Vai de tine omule sau creştine, care ai omorât pe fratele tău cu vânzarea lui Dumnezeu unui călău” (6 decembrie 1976)[/COLOR]
Eliminarea acestei fraze poate fi cauzată de prezenţa în carte a uneia similare, datată cu vreo câteva zile mai devreme:
[COLOR=blue]“ …Vai de tine omule sau creştine care ai omorât pe fratele tău, cu vânzarea lui unui călău” (26 noiembrie 1976)[/COLOR]
Singura deosebire esenţială este că prima frază se referea la vânzarea lui Dumnezeu, pe când cea de-a doua se referă la vânzarea fratelui.

[COLOR=blue]21.[/COLOR][COLOR=blue]“ …S-au construit avioane pentru urmărirea poporului Meu. Ei vă socotesc pe voi sectă foarte periculoasă…(25-26 mai 1978.)[/COLOR]
În faţa unei asemenea aberaţii nu poţi să nu rămâi şocat. Această construcţie bizară nu poate izvorî decât dintr-o deviaţie mentală profundă, sau din dorinţa malefică de a epata cu orice preţ în faţa unor creştini crezuţi a fi nu creduli, ci proşti de-a binelea. Chiar dacă trecem peste implicaţiile financiare uriaşe, dar fără nici o acoperire, care ar trebui să acopere această investiţie, odată făcută ea este inutilă din punct de vedere tehnic. Cum să urmăreşti cu avioanele nişte creştini nevoiaşi, care se adună noaptea în case particulare ca să se roage altui “dumnezeu” decât Cel din biserica lor din sat? Şi de ce atâta simandicoasă osteneală? Cui ar folosi aşa ceva? Inepţia este atât de gogonată încât [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] au fost siliţi s-o şteargă cu buretele din istoria scrisă a sectei lor.

[COLOR=blue]22.[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=blue]“ …Copilaşii Mei, în această călătorie am făcut o frumoasă plimbare”(31 mai/13 iunie 1978.)[/COLOR]
Eliminarea acestei fraze poate avea ca explicaţie dorinţa liderilor pucioşi de a spori seriozitatea şi stabilitatea personajului numit “ [COLOR=blue]Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa[/COLOR]” (http://noul-ierusalim.info/?p=53), care este cam hâtru, dornic de poante, de rime hazlii şi de jocuri de cuvinte, îi plac plimbările şi este adesea surprins de lucruri necunoscute sau care trec în mare viteză pe lângă el, se îndoieşte de propriile sale puteri, are probleme serioase cu echilibrul interior, adesea pierde noţiunea timpului, nu se mai poate stăpâni. Uneori devine aproape confuz, alteori îndeamnă făţiş la violenţă, deşi el îşi mărturiseşte propria lipsă de curaj, chiar laşitatea în faţa unor situaţii limită.
Deşi pretinde că e e tare ocupat, totuşi se simte depăşit de situaţia tragică de pe pământ a copiilor, şi de aceea se tânguieşte şi plânge; dar s-ar bucura dacă nu s-ar mai naşte nici un prunc
“ [COLOR=blue]Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa[/COLOR]” (http://noul-ierusalim.info/?p=53) se lamentează că nu-i prea iese nimic din ce şi-a propus şi că până la urmă, după toate ostenelile, a rămas în mare pierdere.De aceea, el îşi regretă toate, toate faptele sale, până şi binele pe care l-a făcut, de ciudă că nimeni nu ascultă de el.
“ [COLOR=blue]Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa[/COLOR]” (http://noul-ierusalim.info/?p=53) nu ştie cât va mai fi şi cît va mai trăi; e nedumerit, căci şi-a făcut iluzii deşarte cu “poporul” său, mai şi lăudându-l pe nedrept.
Deşi promite semne şi minuni, recunoaşte singur că e neputincios. El n-a reuşit să facă ceea ce şi-a propus şi ce a proorocit că o să fie.
“ [COLOR=blue]Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa[/COLOR]” (http://noul-ierusalim.info/?p=53) îşi recunoaşte eşecul: nu a rămas cu nimic. De aceea, el e gata să abandoneze şi să plece.
Liderii pucioşi simt că un asemenea personaj alambicat, care vorbeşte logoreic vrute şi nevrute, dar despre care ei pretind că ar fi Dumnezeul Cel adevărat, Cel ce a făcut cerul şi pământul, trebuie sprijinit din greu pentru a i se reface imaginea pe care tot el şi-a compromis-o. Căci pasărea pe limba ei piere, zice un proverb. După ce că are atîtea carenţe personale şi neîmpliniri, îi mai arde şi de [COLOR=blue]o frumoasă plimbare[/COLOR]! Soluţia gândită de corectorii pucioşi este corectă, unică şi radicală: Se suprimă şi plimbarea!

[COLOR=blue]23.[/COLOR][COLOR=blue]“ Copilaşii Mei de aceea am venit să vă spun. Vine pârjolul peste tine, este scris în Apocalipsă. Vine cernerea, va cerne Dumnezeu pământul, îl va scutura…”(10 iulie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]24.[/COLOR][COLOR=blue]“ Că cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece şi se va împlini.”(1 august 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]25.[/COLOR][COLOR=blue]“ Nu poftiţi! Cine a poftit? Lucifer. Dar a căzut cu toată armata sa. A poftit şi un împărat care stăpâneşte astăzi să ia lucrurile Mele, dar nu ca să se sfinţească, ci ca să le nimicească. Dar află că va fi pierdut de Dumnezeu, acela care a întins mâna asupra lucrurilor Mele. Ah, tată, ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl aşteaptă[/COLOR][COLOR=blue]…”(16 mai 1980)[/COLOR]
Două, chiar trei ar putea fi motivele care i-au determinat pe liderii pucioşi să şteargă definitiv acest pasaj:
1. Pretenţia lor, afirmată cu alte prilejuri ([COLOR=blue]http://noul-ierusalim.info/?p=135[/COLOR]) că nu îngerii, în frunte cu Lucifer, sunt vinovaţi de superbie şi de dorinţa de a-I lua locul lui Dumnezeu, ci Adam, care s-a semeţit întru sine, atrăgând astfel căderea îngerilor în frunte cu Lucifer. Ca să nu fie contrazişi chiar de către “Cuvântul lui Dumnezeu”, liderii pucioşi au preferat să şteargă acest pasaj.
2. Afirmaţia că “[COLOR=blue]un împărat[/COLOR]” ar avea intenţia să-L jefuiască pe Dumnezeu de “lucrurile Lui”, care apare cel puţin deplasată.
3. Auto-demascarea caracterului ignobil, de satisfacţie josnică (pentru răul care[COLOR=fuchsia]-l aşteaptă[/COLOR] pe duşmanul lui, “[COLOR=blue]împăratul[/COLOR]”), de care dă dovadă “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”.

[COLOR=blue]26.[/COLOR][COLOR=blue]“…O, face Tatăl minuni pe tot pământul, coboară Tatăl prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască, dar acele strigări sunt pentru lume, sunt vedenii ce le arată Tatăl pe alocuri. Iar aici e o minune de pregătire a mesenilor pentru nunta Mielului, prin cuvânt, fără vedenii. Cine crede, va vedea pe Cel ce aduce cuvântul…” (2 octombrie 1986)[/COLOR]
Imaginea unor “vedenii” imaginare, cu Tatăl ceresc coborât[COLOR=blue] “prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască” [/COLOR]denotă un psihic nu tocmai sănătos. Pe de altă parte, recunoaşterea faptului că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mai dă vedenii şi prin alte locuri, altor persoane, ar dilua în mod nepermis caracterul de unicitate a “lucrării” de la Pucioasa. Liderii pucioşi, puşi în faţa imposibilităţii ameliorării acestui text, au fost nevoiţi să-l şteargă definitiv.