[mariamargareta]

[COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XXIV.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea a IV-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]27.[/COLOR][COLOR=blue]“…Iată, orice păcat săvârşit în afară de trup, nu are putere să golească sfinţenia dinlăuntrul vostru, dar păcatul cel săvârşit în trup, dă pe Dumnezeu afară şi ia putere în trup şi omoară trupul şi face trupul pământ neputincios şi trupul foloseşte legea slobozeniei şi dă la o parte legea sfinţeniei…”(3 noiembrie 1986, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Deşi liderii pucioşi au la inimă ca foarte dragă teoria care pretinde că Taina Căsătoriei aduce cu sine “legiferarea păcatului în trup”, adică a “desfrânării legiuite”, aici s-au văzut puşi în faţa unei extrapolări de nesuportat: restul păcatelor, săvârşite în afară de trup, cică “[COLOR=blue]nu au putere să golească sfinţenia din om[/COLOR]”. În faţa unei asemenea absurdităţi, singura soluţie care le-a mai rămas a fost eliminarea totală a textului respectiv, care a atras cu sine şi ştergerea argumentării teoriei ce le era lor dragă, iar până la urmă chiar la eliminarea unui capitol întreg. Biblia nu minimalizează deloc păcatele făcute în afară de trup: ele rămân grave sau foarte grave (multe dintre acestea sunt păcate de moarte, ori sunt păcate strigătoare la cer; deci nici vorbă ca ele să nu golească sfinţenia din om) chiar dacă face o menţiune specială asupra desfrânării, ca păcat săvârşit în trup:
[COLOR=#993300]“ Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.”[/COLOR][COLOR=#993300](I Cor. 6,18)[/COLOR]

[COLOR=blue]28.[/COLOR][COLOR=blue]”… Eu am puterea şi am în fiecare din voi, dacă Mă lăsaţi pe Mine să fac ce am de făcut cu voi. Dar trebuie să înţelegeţi că planul lui Dumnezeu este bine întocmit şi nu poate lucra după placul fiecăruia, nu se poate căuta la plăcerea cuiva, pentru că nu se poate strica nimic acum din planul cel bine întocmit de Sfânta Treime…”(3 noiembrie 1986, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Din nou o afirmaţie insuportabilă: aceea că Dumnezeu cel Atotputernic are putere în om numai dacă este lăsat de om ca să aibă El putere în om. Se face confuzie aici între puterea lui Dumnezeu şi voinţa Lui. În realitate, Dumnezeu poate oricâte voieşte, dar nu voieşte să facă oricâte poate. Îndelunga Lui răbdare cu omul nu trebuie considerată ca o slăbiciune, aşa cum o prezintă Cuvântul de la Pucioasa, în urma cărei Dumnezeu ajunge la cheremul omului şi se roagă de om ca să-I îndeplinească el planurile, “[COLOR=blue]cele bine întocmite de Sfânta Treime[/COLOR]”.

[COLOR=blue]29.[/COLOR][COLOR=blue]”…Eu am venit şi am pus viaţă nouă în voi. Nu lăsaţi să moară viaţa din voi, că aceasta atârnă numai de voi. Nu ieşiţi de sub înviere, că putere şi viaţa v-au fost date şi v-a făcut Dumnezeu stăpâni peste trupurile voastre că v-a dat vouă putere. Nu căutaţi să picaţi din cer copiii Mei, că pe pământ e vai şi e moarte. V-am mai spus să vă păstraţi întru taina Ierusalimului ceresc ca să aveţi puterea aceea…”(3 noiembrie 1986, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Alte exprimări confuze, contradictorii sau de-a dreptul aberante. Noii ierusalemiteni ba “[COLOR=blue]au putere şi viaţă[/COLOR]“ de la “Dumnezeul” lor, ba li se cere discreţie totală asupra Noului Ierusalim, ca o condiţie obligatorie ca să primească “[COLOR=blue]puterea aceea[/COLOR]” . Ba sunt pe pământ, unde trebuie să se lupte ca “[COLOR=blue]să nu moară viaţa din ei[/COLOR]”, ba sunt în cer, unde trebuie să se lupte “[COLOR=blue]ca să nu pice din cer[/COLOR]” pe pământ. Motive suficiente ca textul să fie irecuperabil şi, în consecinţă, suprimat.

[COLOR=blue]30.[/COLOR][COLOR=blue]”…Trebuie să înviem întru toată puterea cea de sus, că avem de aşezat învierea Domnului peste tot trupul. Lăsaţi moartea departe de la voi, ţineţi-o la distanţă, că voi sunteţi fii ai vieţii şi ai învierii. Şi nu uitaţi că nu am putere în voi dacă nu sunteţi sfinţi întru toată trăirea voastră, că iată, avem de aşezat Ierusalimul pe pământ. Cu dragoste s-a coborât tot cerul să lucreze cu voi, să vă ajute ca să se arate biruinţa. Cu dragoste umblaţi şi voi întru toate voile cerului, că fără dragoste nu puteţi face nimic. Nu uitaţi că Domnul este Cel care poate şi că voi sunteţi nişte unelte pe care trebuie să le mânuiască Dumnezeu, aşa cum are El de lucrat acum. Nu vă îmbolnăviţi în nici un fel, că uite, nu avem timp să mai zăbovim în drum. Dumnezeu curăţă cărările şi taie uscăciunile de peste tot ca să apară lumina şi viaţa Sa peste tot. Tot ce nu este întru Dumnezeu se taie şi se aruncă. Nu vă întovărăşiţi pe drum cu fărădelegea, căci aceasta va fi dată deoparte în curând. Bucuraţi-vă numai cu Dumnezeu, că El biruie prin voi şi El împlineşte tot ce are de împlinit. Ridicaţi-vă bine cu Dumnezeu, că nimeni nu va putea sta în calea voastră cea spre desăvârşirea planului Domnului. Aveţi încredere şi aveţi credinţă, că numai prin credinţa voastră se vor împlini toate. Nu vă îndoiţi ca unii care n-au putere de la Dumnezeu, că voi aţi fost aşezaţi între putere lucrătoare de minuni.” (3 noiembrie 1986, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Dacă textul precedent pretindea că pucioşii au primit deja învierea şi puterea de sus, de la “Dumnezeul” lor pe care trebuie să le păstreze cum pot mai bine, iată că acum se afirmă ceva contradictoriu: pucioşii “[COLOR=blue]trebuie[/COLOR][COLOR=blue] să învieze întru toată puterea cea de sus[/COLOR]”, deci învierea şi puterea de sus nişte daruri doar în perspectivă. Pentru ca imediat să se spună că ei “[COLOR=blue]sunt[/COLOR] [COLOR=blue]fii[/COLOR][COLOR=blue] ai vieţii şi ai învierii[/COLOR]” şi că “[COLOR=blue]au fost[/COLOR][COLOR=blue] aşezaţi între putere[/COLOR]”. Probabil că din acest motiv, şi acest text a fost suprimat. Şi condiţia pe care o pune “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa “[COLOR=blue]ca să aibă putere în ei[/COLOR]” se schimbă”: dacă la poziţia [COLOR=blue]28.[/COLOR] ea era supunerea totală, acum este sfinţenia totală, ceea ce este cu totul altceva.

[COLOR=blue]31.[/COLOR][COLOR=blue]”…Să stropiţi cu apă sfinţită şi cu semnul mirului cel sfânt să vă însemnaţi tălpile încălţămintelor voastre ca să striviţi orice urmă de duh rău din căile voastre. Binecuvântate să vă fie intrările şi ieşirile, că peste aceasta, duşmanii nu vor putea avea izbândă. Postul şi rugăciunea, aceasta este puterea cea bună întru toate cele cu Mine, acestea sunt armele puterii creştinului cel biruitor…[/COLOR]
[COLOR=blue]…Verginica este mare la Mine, măi tată şi veghează peste poporul Meu şi nu poate fără voi. Stă în faţa Mea şi vă pomeneşte şi este mare mijlocitoare pentru tot creştinul care a mâncat de la această masă. Ea este mare la Mine, măi tată, căci prin ea, Eu am sunat pe pământ de Mi-am adunat un popor în zilele acestea. Rugăciunile ei înduioşează tot cerul şi ea veghează cu duh treaz pe urmele copiilor care sunt fii ai lucrării Mele din vremea aceasta… Şi are putere să vă ajute, aşa precum toţi sfinţii sunt mereu lângă cei ce-i cheamă în ajutor… (25 februarie 1991)[/COLOR]
Renunţarea la acest text poate fi pusă în legătură cu o dispută legată de felul în care pucioşii îşi ung tălpile pantofilor cu ulei din candelă, pe care ei îl denumesc “mir”. Această denumire este oricum improprie, deoarece mirul este altceva decât uleiul din candelă, iar a mirui este o acţiune tipică prin care se unge fruntea omului. De aici provine şi expresia populară [COLOR=red]a lovi[/COLOR] (sau [COLOR=red]a trăsni, a izbi[/COLOR] pe cineva ) [COLOR=red]la mir[/COLOR], cu semnificaţia de [COLOR=red]a lovi pe cineva în frunte[/COLOR] (mortal). Totuşi, pucioşii au învăţat de la “mama Gigi” (Verginica) să se ungă cu “mir” pe tălpi în semnul sfintei cruci, ca să fie apăraţi pe cale de orice uneltire a diavolului. Liderii pucioşi au extins apoi procedeul, aşa că s-a ajuns să se ungă cu “mir” nu numai pe tălpile pantofilor, ci şi roţile autoturismelor, roţile căruţelor sau tălpicile săniilor. Nu ştiu dacă au ajuns să ungă şi copitele cailor de la căruţă, dar nu este exclus. În plus, procedeul ungerii cu “mir” era dublat de stropirea din belşug cu aghiazmă, ca protecţia să fie cât mai sigură.

[COLOR=blue]
[/COLOR]