Citat:
În prealabil postat de ghepop
Nu e atat de grav ca "au ajuns ca Noi". Si apoi, cati sfinti parinti sunt, atatea interpretari sunt. Nu conteaza.
Ceea ce conteaza si este grav, este ca de ce daca cunosc binele si raul trebuie sa mi se ia viata vesnica. Adica, ar trebui sa fiu un obiect, un animal fara discernamant ca sa am viata vesnica ?
|
[SIZE=2]Este o diferenta de nuanta intre "a cunoaste binele si raul" din perspectiva lui Dumnezeu si "a cunoaste binele si raul" din perspectiva omului. De aceea Dumnezeu intrebuinteaza in chip ironic pluralul: "S-a facut ca unul din noi".[/SIZE][SIZE=2]
[/SIZE][SIZE=2]Mai mult decat atat, omul oricum ar fi ajuns la cunoasterea binelui si a raului atunci cand atingea desavarsirea. Dar aceasta posibilitate exista atat timp cat pazea porunca lui Dumnezeu.[/SIZE][SIZE=2]
[/SIZE][SIZE=2]Insa omul nefiind desavarsit putea cunoaste raul si prin intermediul pacatului. Si asa s-a intamplat. Urmarile pacatului stramosesc au avut caracter ontologic. Pacatul a afectat intreaga fire umana, a scindat-o, sufletul "a murit" inaintea trupului.[/SIZE]