Citat:
În prealabil postat de liviu-sergiu
Sincer sa fiu, sunt dintr-o familie care a frecventat din cand in cand Biserica Adventista si sincer am vazut oameni extraordinari acolo, dar nu am putut ramane intre ei din cauza ca spuneau ca sufletul omului nu este decat un abur care se descompune atunci cand moare, ceea ce m-a facut sa-mi pun o multime de intrebari asupra tot ceea ce invata ei. M-i sa parut total gresit acest lucru si multe altele.
|
Nu cred ca la sufletul omului (in intelesul general) se refereau acei adventisti cand vorbeau ceva despre “un abur”.In Facerea 2:7, se spune:“Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut un suflet viu.”Tarana + suflare de viata = suflet viuIn originalul ebraic, pentru suflare de viata, se foloseste cuvantul “ruah”. Acest cuvant (ruah) este folosit de peste 370 de ori in Vechiul Testament si are intelesul de: suflarea gurii, suflarea narilor, suflare de aer, aer miscator, etc. Adica ceva impersonal. Asa ca interpretarea conform careia “suflarea de viata” este asemuita unui abur, nu este gresita.“Suflarea de viata” nu este ceva care sa traiasca dupa moarte (ceve nemuritor).Ce se intampla la moarte? Exact procesul invers creatiei. “Tarana se intoarce in pamant, cum a fost si duhul (suflarea de viata) la Dumnezeu care l-a dat” (Eclesiastul 12:7)Adica:Sufletul viu (omul) – suflare de viata (ruah) = tarana Cred ca este destul de simplu si limpede ,conform Sfintei Scripturi. Daca mai bagam si filozofie greaca, lucrurile se complica si nu mai intelegi nimic.Ideea cu “sufletul nemuritor” este total nebiblica. Este mai degraba o idée spiritista provenita din filozofia greaca, in special de la Platon.Nici unii din “parintii bisericii” nu erau de accord cu aceasta teorie necrestina. Iata ce spune Sfantul Iustin Martirul:“Sufletul traieste pentru ca Dumnezeu ii da viata. Caci sufletul nu traieste prin el insusi, cum traieste Dumnezeu. Singur Dumnezeu este nemuritor, iar toate celelelte… sunt nascute si stricacioase. Prin urmare, sefletele nu sunt nemuritoare, ci sufletele vor muri” (Citat de T. Bodogare, in “Apologetii in limba greaca”, 1980, Bucuresti, pag. 98,99.)