Sunt de parere ca iluzionismul are latura lui buna: odihneste pe cei din jur. Cand tatal face un mic truc, toti copiii se amuza si se bucura. Si asta e tot iluzionism, desi unul "casnic".
Iluzionismul ne ajuta sa intelegem ca nu trebuie sa credem tot ce vedem. Dumnezeu nu se arata ca sa uimeasca sau sa shocheze cu cine stie ce. El lucreaza discret, iar cei asupra carora lucreaza simt nemijlocit realitatea lucrarii.
Cu siguranta vor exista si "minuni" de la diavol, insa astea nu sunt. Aici totul este perspicacitate, atentie si dexteritate. Omul este teribilist, cauta sa fie in centrul atentiei (poate chiar sa amuze pe ceilalti). Sa-l lasam in seama celor care au responsabilitate asupra lui si sa nu-l mai numim satanism sau in alt fel.
A inceput postul.. sa tragem frana in a mai judeca pripit.
|