Laurentiu,nu stiu de unde ai redat aceasta poveste,dar tare bine ar fi sa fie precum spune ea:"Iubirea invinge mereu!"...din pacate nu intotdeauna se adevereste aceasta sintagma conferita acestui sublim sentiment.Si nu stiu de ce-l numim sublim,cand de fapt el face atatea ravagii in sufletele oamenilor,se stie ca iubirea provoaca foarte multa bucurie,dar si suferinta deopotriva.Daca intr-adevar iubirea ar fi invins totul,pamantul ar fi fost absolvit de foarte multa suferinta si-am fi fost mai "sfinti",intr-o lume potrivnica.
Si sotul meu,inainte de-a ne casatori,a plecat in italia sa munceasca,de asemeni,pentru a a-si asigura o oarecare stabilitate,dar acolo s-a apucat de fumat,de stat prin baruri si de semeni,ca o consecinta a acestor lucruri neplacute,de a-mi reprosa mie lucruri care inainte nu existau cu desavarsire,deci,mai pe scurt,tindea sa se schimbe,din pacate,in rau.Atunci,i-am explicat tot ce era de explicat cu grija tot ceea ce avea sa piarda pentru niste tendinte atat de josnice,am discutat prelung la telefon,pana am hotarat ca nu are rost sa mai avem o relatie in conditiile de fata.Si deci,astfel avea sa i-a intorsaura relatia noastra,una negative,din motive initial imbucuratoare si constructive,caci,inainte de-a pleca nu dorea decat sa fie decat un pas prosper.Apoi,i-am spus raspicat:"sa vina acasa,daca mai vrea sa fie cu mine",caci sesizasem ca prin intermediul telefonului nu mai puteam conversa civilizat sau profund asupra situatiei care se creease,imprevizibila,de altfel.I-am hotarat,sa vina,altfel am rupt orice cu el,doream in felul acesta ,sa-i tai din pripa tendintele de-a se apleca spre patima tutunului si-a alcoolului.Si astfel,baiatul a preferat sa vina acasa,nu vroia sa ma piarda,ci doar "sa ma puna la punct",intr-un stil specific barbatesc,caci imaturitatea-si spusese cuvantul.Avenit acasa,deci,dupa trei saptamani si-au continuat certurile,fiindca mandria nu-i dadea pace,chiar daca eu aveam dreptate si nu-i doream decat binele,dupa care a plecat iarasi in Italia,fara acordul meu,din acel moment nu m-a mai interesat soarta lui......iar cand a realizat ca intr-adevar aluneca spre o viata pe care de fapt nu si-a dorit-o si care-l ruina,cand a vazut ca nu-mi mai pasa de viata lui,a inceput sa se simta profund de singur,inutil si atat de murdar in ceea ce odinioara detesta el insusi la cei din jur.Astfel a inceput s-o lase mai usor cu tendintele vicioase,sa ma caute mai cu ravna,si sa ma asigure ca eu sunt ceea ce-si doreste cu adevarat,sa avem o familie impreuna.Mai ales ca,in realitate,Italia nu-i oferea cine stie ce posibilitati materiale,se platea prost,ori eu detineam o situatie materiala imbucuratoare,si deci,nu era nevoie de un sacrificiu atat de mare si de nemeritat pentru un pretext mai degraba decat pentru o necesitate reala.
Astfel a venit acasa,a incercat sa-si reconstruiasca increderea mea in el,incredere care se ruinase atat de rapid,si care foarte greu se poate capata.Insa de atunci totul a luat forme constructive,de atunci nu a mai dorit sa plece,si nu mi-a mai gresit cu nimic care sa ma faca sa nu-l mai doresc in viata mea.Au trecut 4 ani de-atunci,ne-am casatorit de aproape trei ani si avem si un baietel.Ne intelegem foarte bine,ne completam bine,si nu ne-am plictisit unul de celalalt nici o clipa,si tocmai astazi avem 6 ani de cand ne cunoastem.Dar nu a fost simplu sa ajungem in acest stadiu,pentru ca iubirea singura este neputinciasa,daca nu este inconjurata de intelepciune si rabdare.
Acum,daca ar mai exista oportunitatea unei eventuale plecari afara a lui,as avea incredere ca face ceea ce trebuie,ca este constient de ceea ce ne este benefic,si lui insusi,si nu ar mai constitui o problema detasarea.Deocamdata suntem multumiti cu statutul pe care-l detinem.Intr-adevar a fost o poveste cu happy end,dar numai noi stim zbuciumul si durerea prin care am trecut,nesiguranta si deznadejdea care ne-a pascut o vreme.Acum depinde de la situatie la situatie,de la om la om....si totusi noi am fost destul de maturi(28 de ani)si tot am trecut prin aceasta valtoare a vietii,daca varsta este mai frageda,situatia in sine,condusa de imaturitate poate avea consecinte nefaste.
Aceasta este o poveste despre actualitatea vietii si nesigurantei in Romania,despre dezbinarea si incertitudinea cu care lupta atatea familii care pleaca afara pentru un trai mai bun.In realitate,traiul nu se imbunatateste ci se complica...in multe situatii,iar aparenta iubire da sens vietii dar nu o poate forma in totalitate.
|