Sint si eu unul din marii pacatosi ai acestei planete.Sint cam pe la mijlocul vieti,marog asa ar trebui,numai Dumnezeu stie clipa. De mic am fost atras de biserica de atmosfera din ea,am fost atras de viata sfintilor si efectiv l-am iubit pe Dumnezeu. Cu toate acestea am facut destule pacate,unele mai mult sau mai putin grave. Constietizam ca pacatuiesc si continuam sa cad in pacat.Era o lupta continuua in mine intre bine si rau. La ora actuala prin intarirea credintei,rugaciuni si post am reusit sa ma-nfrinez de la pacat aproape in totalitate. Fumatul nu am putut sa-l inving ! Ce vreau sa va spun totusi ca pacatele mai grave nu pot fi uitate in totalitate niciodata. Sintem stigmatizati de ele. Eu cred ca cel ce spune ca poate uita pacatele vieti (cele mai mari) , cam exagereaza. Sint in viata lucruri care se uita, altele nu.
|