As face o remarca si anume; Nu este vorba de casatoria fizica. Scriptura ne arata ca este vorba de o unitate a duhului.Este rau daca nu discernem ce este fizic, material de ce este spiritual.Daca ma fac calugar asta presupune ca a abandonez intreaga activitate necesara egzistentei mele si chiar a celor din jurul meu.Si Preotii si calugarii astazi ii vezi cu celulare. Ei bine, ce sar fi ntimplat daca toti se calugareau? iata dece spunea Mintuitorul ca nu tuturor le este dat sa fie nazireni.
Citat:
În prealabil postat de Saurian
Tu te căsătorești cu Dumnezeu și divorțezi de El. Ce îți mai trebuie să te unești cu El?
Sunt mai mulți pași pentru a deveni călugăr. La început ești frate începător când poți renunța liniștit la mănăstire. Apoi ești frate rasofor când ajungi într-un fel de logodnă cu Hristos și dacă renunți și te căsătorești ți se face slujba de la a doua nuntă. Călugăria e nunta cu Mirele Hristos. Divorțurile nu sunt binecuvântate de Biserică ci sunt acceptate ca niște pogorăminte și în cazuri de excepții ( adulter, trecerea partenerei/ului la eretici etc. ). Mirele Hristos cu ce ți-a greșit ? Te-a înșelat cu altcineva? A trecut la eretici? NU. Sunt niște jurăminte pe care le faci când te călugărești, nu e joacă.
Părerea mea este că cineva care renunță la călugărie ( mă refer la cei care au făcut jurămintele ) ori privește lucrurile foarte superficial ( ceea ce e foarte grav și arată cât de departe e de Dumnezeu spunându-și că Dumnezeu îl iartă oricum ), ori a ajuns într-un loc foarte smintitor ( care ar putea să fie privit de Hristos cu înțelegere dar nu cred că acel om va face scandal că nu are nu știu ce drepturi ci își va plânge tot restul vieții neputința ).
Înțeleg că s-au făcut unele prostii dar vai de stareții care au acceptat prostiile celor ce au depus voturilor și celor care renunță.
|