Citat:
În prealabil postat de floryna
As vrea sa aflu parerile celor care au cunoscut pacatul si acum traiesc bucuria pocaintei si speranta iertarii.
|
Sa spun ca am fost pacatos m-as supraestima. Pacatos sunt acum. Pentru ce eram in urma cu 2 ani nu cred ca exista cuvant. La a doua spovedanie (prima a fost mai mult de forma, ca nu stiam cum trebuie sa fac) mi-am facut lista cu toate pacatele care le-am facut si care trebuie sa le marturisesc ca sa fiu sigur ca nu uit nimic. Dupa ce am terminat lista m-am luat de cap. Nu-mi venea ca eu am facut toate alea si parca imi era greu sa cred ca cineva poate trece peste toate greselile mele. Bineinteles, am fost la spovedanie pentru ca stiam sigur ca "
inima franta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi".
Ar fi multe de spus despre ce am facut si cat rau am facut in fata lui Dumnezeu, dar prefer sa spun pe scurt concluziile care le-am tras:
1. Oricat am fi de pacatosi, Dumnezeu sta si ne trage de maneca asteptand sa-l observam si sa ne intoarcem la El.
2. Oricat am fi de pacatosi, daca ii cerem ajutor cu inima curata El ne ajuta.
3. "Cauta si vei gasi" nu e o vorba spusa la intamplare. L-am cautat cu sinceritate pe Dumnezeu peste tot unde l-am putut cauta. In diferite religii, in stiinta, in inovatie... am gasit doar franturi. Totusi, pentru ca l-am cautat sincer El a avut grija sa imi indrepte pasii pe calea corecta.
Oridecate ori pacatuim trebuie sa ne amintim ca Dumnezeu isi da interesul sa ne ajute sa ne revenim, si de multe ori o face intr-un mod mult mai serios decat o facem noi. Chiar daca El nu are nevoie de noi, ci doar noi avem nevoie de El, intotdeauna e langa noi si daca avem nevoie de ajutorul Lui trebuie doar sa il cerem.