[COLOR=#333333]DESPRE MOARTE [/COLOR] [COLOR=#333333]Cine poate să fie sigur că vom ajunge până mâine sau peste un ceas? De aceea, pentru că viața noastră este nesigură pe pământ și toate se opresc la mormânt, în cele ce urmează vom vorbi despre două lucruri: despre moarte și conștiință.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Mai întâi, după dreptate, să vorbim despre moarte. Porunca cea dintâi a lui Dumnezeu, după greșeala protopărinților noștri, a fost aceasta: Cu moarte veți muri. Și, într-adevăr, după călcarea poruncii, două morți au venit asupra neamului omenesc. Adam, după 930 de ani, și Eva, după 950 de ani, au primit moartea trupească, iar moartea duhovnicească a fost lungă de 5508 ani, până la venirea în trup a Noului Adam - Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Dar oare din care pricină, Adam, a numit-o pe Eva, adică "viață", deși se cuvenea s-o numească moarte, că prin ea a venit moartea în lume? Așa era cu dreptate. Dar în loc s-o numească moarte, o numește viață, că zice: Și a pus Adam numele femeii sale Eva, ce se tâlcuiește viață.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Deci cum prin Eva vine moartea și Adam o numește viață? Care-i pricina? Care-i taina dezlegării aici? Iată care! Să auzim ce spune Sfântul Grigore de Nissa: "Pentru două pricini Adam a pus numele femeii sale Eva, adică viață. Mai întâi pentru că ea trebuia să fie maica tuturor celor vii după trup, că ea a născut primul copil, pe Cain, și a adus în viață prima ființă omenească. A doua, că prin Eva cea tainică, prin strănepoata Evei cea dintâi, adică prin Preasfânta, Preacurata Născatoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, avea să vină în lume viața, adică Hristos.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Iată pentru care pricină Adam, fiind prooroc și făptura cea dintâi a lui Dumnezeu, a proorocit ca Evei să i se pună numele acesta, pentru aceste două pricini. Mai întâi, că va fi maica tuturor celor vii, cum arată Scriptura - deci o tâlcuire o avem în Scriptură și una în Tradiție, de la Sfinții Părinti - iar a doua, că deși moartea a venit prin femeie, tot prin femeie va trebui să vină la plinirea vremii și viața.[/COLOR]
[COLOR=#333333]A luat satana în Rai trei lucruri, pentru a dărâma neamul omenesc: femeia, lemnul și neascultarea. La plinirea vremii, noul Adam - Hristos - tot cu aceste trei arme l-a biruit pe satana: femeia, lemnul și ascultarea. Cu cele împotrivă, pe cele împotrivă le-a surpat.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Cu ascultarea lui Hristos de Părintele ceresc, până la moarte și cu moartea pe Cruce, a vindecat neascultarea lui Adam și a noastră; cu lemnul Crucii s-a vindecat rana cea venită prin lemn; gustarea din lemnul oprit, prin gustarea fierii și a oțetului; și prin Preasfânta, Preacurata Fecioară Maria, Eva cea tainică, s-a vindecat păcatul Evei și moartea care a venit în lume.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Dar cuvântul nostru privește în altă parte. Au trecut de la Adam până la potop 2642 de ani. În acest timp n-a scăzut din viața omului nimic.[/COLOR]
[COLOR=#333333]A trăit Adam 930 de ani și Eva 950 de ani, iar Noe, al doilea Adam al omenirii, a trăit 950 de ani. Noe, fiind mare prooroc și plăcut lui Dumnezeu din neamul său, a avut mare grijă să păzească în toată vremea lui, de când s-a născut, un mare dar; oasele lui Adam, corpul lui Adam strămoșul lui.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Cele mai scumpe moaște din lume le păstra el și până la dânsul le-au păstrat alți patriarhi mai vechi decât dânsul. Noe a fost al optulea de la Adam, iar Matusalem, al șaselea. Și le-a dat unul la altul, ca pe un dar preascump: prima zidire ieșită din mâna lui Dumnezeu - oasele lui Adam.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Noe, când era de 500 de ani, ați auzit Scriptura, s-a căsătorit și 100 de ani trăind, a avut pe cei trei fii: pe Sim, Ham și Iafet. Și când era Noe de 600 de ani a început potopul și a ținut un an de zile furia potopului.[/COLOR]
[COLOR=#333333]A plouat numai 40 de zile și 40 de nopti, iar corabia abia la un an de zile s-a oprit, pentru că ai auzit ce spune la Facere: "Iar din luna a zecea până în luna a șasea au scăzut apele, trei luni de zile, și de-abia au început să se vadă vârfurile munților celor mai mari din lume".[/COLOR]
[COLOR=#333333]Să fi fost atunci cu corabia lângă Noe, să vezi de-abia în toată România vârful Ceahlăului sau al Negoiului, sau Moldoveanul, sau vârful Ineului din Maramureș, sau dacă erai în Asia, vârful Himalaia sau alți munți. Abia se zăreau atunci numai vârfurile munților, iar vuietul apelor și tulburarea văzduhului nu încetase.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Din luna a șaptea până în luna a patra mai scăzând apele, a dat drumul Noe porumbelului celuilalt. Când a ieșit Noe din corabie, lângă Munții Ararat, azi în Armenia, pustiu era pământul, plin de mâl, plin de furia și urgia lui Dumnezeu, că se înecase tot ce era viu, afară de cei ce erau în pântecele corabiei. Au ieșit în câmpia Senar și au adus jertfă lui Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Apoi s-a arătat curcubeul, după cum știți, semn de legătură veșnică între om și Dumnezeu, că nu va mai fi potop cu apă. Și au ieșit fiii lui Noe - Sim, Ham și Iafet. Lui Sim i-a dat Asia, lui Ham i-a dat Africa - de aceea sunt negri acolo, că Ham a fost blestemat - iar lui Iafet i-a dat Europa.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Dar a avut grijă mare Noe, când a despărțit pe fiii săi, că au plecat fiecare în altă direcție, după ce s-au înmulțit, să le dea un mare odor neprețuit pe care îl purtase în corabie și a avut grijă mai mult decât de tot aurul de acest odor. Era trupul lui Adam, așa cum l-a făcut Dumnezeu. Era scheletul lui Adam. Și le-a zis Noe: "Dragii mei, pământul este înaintea voastră; de acum creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul, că așa a zis Dumnezeu"; că a doua oară a binecuvântat pe om cu același cuvânt dintâi, cum este scris în Biblie.[/COLOR]
[COLOR=#333333]"Eu nu vă dau aur, eu nu vă dau argint, eu nu vă dau pietre scumpe. Acestea le veți găsi voi pe pământ și prin munți și oriunde. Vă dau un lucru mai scump decât toate: vă dau trupul protopărintelui nostru Adam, primul om din lume".[/COLOR]
[COLOR=#333333]Și le-a împărțit lor oasele lui Adam. Capul l-a dat lui Sim, în Asia, mijlocul l-a dat lui Iafet, înspre Europa, iar picioarele le-a dat lui Ham. Iar fiii lui Noe l-au întrebat:
- Dar ce ne folosesc nouă acestea așa de mult?
- Mare folos veți lua de câte ori veți privi la dânsele!
- Care folos?
- Când veți vedea capul lui Adam, vă veți aduce aminte că sufletul lui este în chinurile iadului, pentru că a greșit lui Dumnezeu și vă veți trezi și veți zice: "Doamne, ferește! Să nu ajungem ca strămoșul nostru! Să nu mâniem pe făcătorul nostru, că iată, oasele lui Adam sunt aici și sufletul lui se chinuiește în muncile iadului pentru că a călcat porunca lui Dumnezeu". [/COLOR]
[COLOR=#333333]Iată filosofia cea mai înaltă pe care a dat-o Noe feciorilor săi: să nu uite că vor muri. Să vadă oasele lui Adam și să-și aducă aminte că și ei sunt praf și cenușă și îndată după moarte urmează judecata și vai de acela care calcă porunca lui Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Cea mai înaltă filosofie de sub cer este cugetarea la moarte. Marele Vasile a fost întrebat de marele filosof din Alexandria, Eubul:
- Spune-mi mie, o, minunatule! - că făcuseră școala împreună la Atena, pe vremea aceea fiind și la Alexandria mare cetate de cultură creștină și păgână - spune-ne nouă, o, minunatule, care este cea mai înaltă filosofie a creștinului?
Si a zis marele Vasile:
- Cea mai înaltă filosofie de sub cer este să avem de-a pururea moartea înaintea ochilor noștri. [/COLOR]
[COLOR=#333333]Pentru că strămoșii noștri, atâta vreme cât au avut moartea în față, n-au greșit. De câte ori în Rai, le dădea satana în minte: "Ia, duceți-vă la pom și mâncați!" Căci era frumos la vedere și bun la gust rodul ce l-a omorât. Dar când s-a apropiat Adam zicea: "Nu mă duc". Dar de ce? "A spus Dumnezeu că în ziua când voi mânca din pomul acesta, cu moarte voi muri". Și de frica morții nu se apuca să mănânce.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Văzând satana că sunt înarmați strămoșii noștri cu această armă puternică, adică cugetarea morții, de către Făcătorul lor, ce-a gândit întâi? Să le smulgă din minte moartea. S-a băgat în șarpe, cum zice marele Vasile, că în Rai vorbeau toate animalele și șarpele avea picioare înalte, nu mergea târâș.[/COLOR]
[COLOR=#333333]D[/COLOR]
[COLOR=#333333][/COLOR]
|