Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul are ca scop eliberarea de cateva boli duhovnicesti: trandavia, grija de multe, iubirea de stapanire, grairea in desert.
Am intalnit undeva o talcuire interesanta. Se spunea ca Rugaciunea Sfantului Efrem este pentru oamenii care nu s-au eliberat de patimi, de pacat. Ea, daca vreti, este o varianta a rugaciunii domnesti, a rugaciunii Tatal nostru, pentru cei care inca n-au fost infiati. Rugaciunea Tatal nostru, a dat-o Hristos celor infiati de El. Dar atata vreme cat nu suntem infiati, nu-L putem numi pe Dumnezeu, Tata. Atata vreme cat ne aflam in pacat, cat suntem robiti de patimile noastre, patimile si pacatele noastre sunt "tatal" nostru si aceluia ii spunem "tata". Dar lui Dumnezeu nu-i putem spune Tata. Este cutremurator.
Sfantul Efrem nu indrazneste sa-l numeasca pe Dumnezeu, Tata. El spune: "Doamne si Stapanul vietii mele".
"Duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, nu mi-l da mie ". Prin aceasta marturisesc ca il am, ca sunt stapanit de ele. Nu mi-l da mie, aceasta inseamna si ia-le de la mine. Pentru ca daca nu le-as fi avut de unde as fi cunoscut ca ele sunt, ca ele exista. Dar prin faptul ca le numesc si te rog sa le iei de la mine, marturisesc ca sunt stapanit de ele. Scapand de ele, ajung sa-L numesc TATA. Sunt fiu, nu mai sunt pierdut.
|