Bunicile mele spuneau "cu cit te iubeste Bunul Dumnezeu mai mult, cu atit iti pune mai multe pietre in sac si te incearcä" e drept cä una din ele era evreicä romäncä si cealaltä evreicä secuiancä - nemtoaicä - dar amindouä au spus cä Dumnezeu incearcä prin ispite credinta, Täria de caracter, Curajul räspunderii, Puterea de a deosebi binele de räu, important de mai putin important, Posibilul de imposibil, etc.
Intre timp m-am hotärit si mi-am zis:
"am fost incercatä ducind toate "pietrele" dupä invätämintele familiei mele in cinste, omenie, mindrie, härnicie, säräcie (am avut intotdeauna destul sä dau darurilor primite de mine de la Dumnezeu tot ce se cuvine pentru o viatä "normalä" - darurile mele de la Dumnezeu le consider pe pärintii mei pe care i-am primit cadou - nu mi i-am ales si copiii mei pe care mi i-am dorit si i-am crescut singurä färä ajutoare de nici un fel in afarä de pensia alimentarä minimalä a tatälui biologic al copiilor)
acum zic
sä duci "pietrele" in viatä mediocrä e simplu si usor trebuie sä respecti numai legile scrise si nescrise date de Dumnezeu, date de societate, etc.
dar dacä "pietrele" pe care le-am primit eu de dus se transformä in bancnote (voi le numiti euroni) sä vedem rezist si atunci ispitelor?"
Viata cugetatä, mäsuratä, judecatä de grija "zilei de miine si poimiine" le-am cunoscut si le cunosc.
Sint curioasä cum este viata plinä de ispitä in bunästare färä margini?
Deci eu am hotärit in "discutie" cu Dumnezeu care este in mintea si sufletul meu sä schimb pietrele in bancnote unde sä nu-mi ajungä nici un sac, nici o masinä, nici o casä, nici o bancä ca sä pun toti euronii.
Sä väd cum ii?
Voi ce credeti?
|