Citat:
În prealabil postat de Adriana Cluj
Fiica mea a trait 17 ani si jumatate. Din cauza unei boli cumplite, a avut toata viata ei scurta si chinuita nevoie de transfuzii. A ajuns sa fie eleva de liceu, a intrat la liceu fara sa ia meditatii desi ea lipsea de la scoala lunar, de mai multe ori pe luna uneori, tratament medicamentos a facut in permanenta in fiecare zi a vietii ei, acasa facea perfuzii cu care dormea si noaptea.
Pana la 3 ani i-am dat sange de-al meu, era cel mai potrivit, apoi nevoile ei au crescut si am avut nevoie de sange de la alti donatori.
Daca toti acei oameni care i-au dat sange- si cu voia Tatalui Ceresc- nu ar fi facut acel gest ce credeti ca s-ar fi intamplat cu acest copil? Cum ar fi trait? Ce ar fi trebuit sa fac? Cum ar fi ajuns fiica mea o adolescenta frumoasa, desteapta, credincioasa, prietenoasa, care si acum dupa 10 ani este amintita de prietenii ei, de toti cei care au cunoscut-o, multora dintre cei pe care i-a cunoscut marcandu-le viata, schimbadu-le ceva in viata, in bine? Nu credeti ca Dumnezeu a vrut ca ea sa poata supravietui atata timp, tocmai pentru ca atat a considerat El necesar sa-si indeplineasca ea misiunea pe acest pamant? Si daca fara transfuzii nu ar fi putut supravietui, nu credeti ca El a fost de acord cu acel tratament?
Nu vreau sa mai scriu prea multe, dar cred ca intelegeti cat de important este acest gest.
|
Stiu draga Adriana ca niste simple vorbe nu pot alina durerea ce o are un parinte in asemenea momente.. eu personal nu sunt mama, deci cu siguranta ca nu pot intelege trairile tale, desi incerc;te admir enorm ptr puterea de a infrunta toate aceste furtuni, cu intelepciune, seninatate si echilibru.Din partea mea tot regretul, o calda imbratisare ptr tine
o floare si o rugaciune in memoria celei ce a fost si va ramane scumpul tau ingeras
.