Cea mai cumplita cadere este caderea din dragostea de Dumnezeu si de aproapele. In secunda in care incetam, chiar si pentru o clipa, de a mai iubi, suntem deja cazuti. Caderea din dragoste este mai cumplita decat caderea in vreun pacat izolat, oricat de grav ar fi el.
Vedem cazul cu lepadarea lui Petru, aparent incredibil si imposibil de iertat. Ce ii zice Hristos cand il intalneste ? "De ce nu ai recunoscut, Petru? Cum ai putut sa te lepezi de Mine, care atatea am facut inaintea ta?" Nu, nu ii spune asta, cum am spune noi, ci ii spune doar atat: "Petre, ma iubesti tu pe Mine?" Atat doar. "Ma iubesti?" Caderea deja nu mai exista. Problema era iubirea Sa, si a tuturor oamenilor. "Paste oile Mele."
"De cate ori cazi, de atatea ori ridica-te." Asa ca, nu iubim? Sa o luam de la capat. Nu iubim? Sa nu ne mai intereseze rugaciunile si metaniile facute "intre patru ochi" cu Dumnezeu.
|