Citat:
Īn prealabil postat de MarinaAlca
Stiu draga Adriana ca niste simple vorbe nu pot alina durerea ce o are un parinte in asemenea momente.. eu personal nu sunt mama, deci cu siguranta ca nu pot intelege trairile tale, desi incerc;te admir enorm ptr puterea de a infrunta toate aceste furtuni, cu intelepciune, seninatate si echilibru.Din partea mea tot regretul, o calda imbratisare ptr tine  o floare si o rugaciune in memoria celei ce a fost si va ramane scumpul tau ingeras   . |
Nu prea am scris prin forum-uri, deci nu ma pricep foarte bine sa butonez inca, dar sper ca "MULTUMESC"-ul meu sa ajunga la tine.
Fiecare parinte isi iubeste copilul si crede ca al lui e cel mai cel. Despre fiica mea, insa, multi cunoscuti de-ai nostri au si astazi amintiri care le-au marcat viata, parca pentru totdeauna. E o mangaiere sa auzi astfel de cuvinte, dupa 10 ani de cand ea nu mai este, sa vezi ca a ramas in amintirile lor, ca nu au uitat-o. Lacrimile nu trec oricum, dar... Dumnezeu stie cel mai bine de ce a fost sa fie asa. Nimic nu e la voia intamplarii.
Eu as dona sange si acum, dar am fost la centru si nu-mi recolteaza, intr-o vreme nu aveam greutatea necesara, plus cauza unei boli (thalasemie minora) pe care o am. Eu as dona si in asemenea situatie, inainte aveam mult mai putine kilograme (cand donam pentru fiica mea) si nu am patit nimic niciodata. Dar regulile sunt foarte stricte acum la Centrul de Recoltare, si oamenii nu-si risca serviciul, ma gandesc.