Bine ar fi, sa tinem si noi cont ca oameni sunt calugarii, ca si noi, si sa nu-i mai ispitim in fel si chip. Mai mult; pe ei ii ispitesc si diavolii; mare lupta au de dus. Daca tot stim acest lucru, sa ii intelegem si sa ii ajutam, pastrand distanta si respectul cuvenit, caci ei sunt cei care se roaga pentru noi cand avem probleme.
Si cand, dintr-un numar are de vietuitori la manastire se cristalizeaza cate un parinte Cleopa sau Pr. Arsenie si altii, repede alergam la ei sa se roage pentru noi pacatosii. Dar daca i-am fi ispitit si pe acestia, si ar fi gresit din cauza noastra, atunci cine s-ar mai ruga azi pentru noi.
Sunt de acord, ory, ca si calugarii au pacatele lor, dar oare noi nu le avem pe ale noastre?!?
Ba, avem si inca destule. Ei, acum in Post e timpul ideal de a ne preocupa de pacatele noastre, sa scapam de ele pe vecie! Si sa ne rugam si pentru iertarea pacatelor celorlalti, fie calugari, fie mireni. Roaga-te, rogu-te si pentru mine!
Doamne ajuta!