Daca cineva a luat o cale, ar trebui s-o tina si sa mearga pe calea aleasa singur. Fara sa fie impins de la spate de nimeni.
Asta inseamna ca persoana rspectiva este responsabila in viata si matura.
Uneori insa, ni se pare ca decizia initiala a fost gresit, si atunci schimbam ceva, dam inapoi, sau regretam.
Ni se intimpla tuturor.
Asta nu inseamna ca a fost lipsa de responsabilitate.
Inseamna dor ca la momentul respectiv acea decizie era potrivita pentru persoana respectiva.
Inainte a de a da inpoi de la ceva, trebuie analizat bine: m facut eu oare tot ce trebuia atunci? am dus la bun sfarsit ce am inceput? sint oare superficial/a? sint oare responsabil/a? pot da inapoi? nu cumva am facut legaminte pe care nu le pot tine la un moment dat?
Exista un tot de situatii si conjucturi pentru fiecare caz.
Deci, dupa parerea mea: cine a vrut sa fie calugar, iar acum vrea sa se retraga, eu nu pot nici sa condmn, nici sa judec, ca cine sint eu? insa ma gindesc, este faptul ca a fost la cucunia cu Hristos, apoi negi, nu cred ca va fii bine.
Persoana respectiva nu-si va mai gasi nici linistea, nici pacea sufleteasca pina nu gaseste singur/a raspunsul cuvenit la intrebarile personale.
Pentru o simpla intelegere: noi ne propunem sa tinem un post cu o anumita rugaciune, ca mireni, vreau sa spun. Apoi, ceva se intimpla si intrerupem. Cite remuscari? Cite lucruri merg de-andoaselea?
Multe.
Este doar o promisiune aceea de a face o rugaciune, nu o nunta cu Mantuitorul.
|