[SIZE=2](preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioară Maria, Miluiește-ne pe Noi)[/SIZE]
[SIZE=2]Trambitza Domnului nr. 1[SIZE=1] )[/SIZE][/SIZE]
[SIZE=2][SIZE=1][COLOR=#810081]http://www.oasteadomnuluiortodox.ro/forum/carte.php[/COLOR] [/SIZE][/SIZE]
[SIZE=2][SIZE=2](Iertarea postumă: [/SIZE] [SIZE=1][COLOR=#0000ff]28 septembrie[/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=#0000ff]1990[/COLOR][/SIZE][SIZE=1] , [/SIZE] [SIZE=1][COLOR=#0000ff]Sfântul Sinod[/COLOR][/SIZE][SIZE=1] al [/SIZE] [SIZE=1][COLOR=#0000ff]Bisericii Ortodoxe Române[/COLOR][/SIZE][/SIZE][SIZE=1] decide ridicarea caterisirii preotului [COLOR=red]Iosif Trifa[/COLOR].)[/SIZE] [...]
25. Intrați în Oastea Domnului!
Ca să dobândim cununa Vieții... și să intrăm în Ierusalimul cel Ceresc
[SIZE=3]Toate Scripturile strigă după noi că trebuie să trăim o viață de luptători și biruitori. Viața noastră trebuie să se gate cu cuvintele Apostolului Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit mie cununa dreptății pe care mi-o va da Dumnezeu în ziua aceea... “ (II Timotei 4, 7–8). [/SIZE]
[SIZE=3]Câți însă dintre creștinii de azi trăiesc o astfel de viață de luptă și biruință? Cei mai mulți trăiesc în asemănarea omului ce se vede în chipul de alături. El are privirea aplecată în jos și cu o greblă de gunoi strânge de zor paie, surcele și praf (adică gunoi). Un înger ține deasupra capului său o cunună cerească și îl îmbie cu ea. Dar omul nici nu vrea să se uite în sus, ci strânge înainte la gunoaie. [/SIZE]
[SIZE=3]Acest om închipuie pe cei ce trăiesc afundați și cufundați cu totul în gunoiul acestei lumi, în gunoaiele patimilor și păcatelor. Lucrurile cele lumești și pământești au cuprins cu desăvârșire inima lor. De lupta cea sufletească și de mântuirea sufletului nici habar n-are un astfel de om. [/SIZE]
[SIZE=3]Ah! e plină lumea de astfel de oameni. Cei mai mulți oameni parcă nu fac nimic altceva de-cât „strâng la gunoaie“. N-au putere să se uite în sus, să vadă cununa Vieții ce li se îmbie. Au îmbătrânit în rele și vicleșuguri. După ei rămâne... un vraf de gunoi. Ah! ce viață pierdută este aceasta![/SIZE]
[SIZE=3]Fratele meu! Ia seama! Poate și tu ești printre aceștia. Ai pierdut cu totul simțul cerului. Te-ai afundat cu totul în coaja pământului și în gunoaiele patimilor și păcatelor. Un înger stă mereu dea-supra capului tău cu cununa Vieții. Te îmbie să lași grebla și gunoiul și să primești cununa, dar tu nici habar n-ai. Strângi înainte la „paie, sur-cele și praf“... strângi înainte la „păcate“. Sau – ceea ce e tot atât de rău – te amăgești crezând că poți dobândi cununa Vieții cu fel de fel de nimicuri. [/SIZE]
[SIZE=3]O, fratele meu! Părăsește îndată această viață pierdută! Lasă „grebla de gunoi“ și te uită „în Sus“! Lasă-te îndată de lume, de păcate și te apucă de cele sufletești! Ia seama că te vei uita odată în Sus, dar atunci va fi prea târziu... Când moartea va veni, te vei uita speriat în Sus, spre cer, dar atunci va fi prea târziu... vei vedea cum ți se duce cununa vieții care o viață întreagă a stat deasupra capului tău și te-a îmbiat cu Viața de veci. Ce folos va fi atunci de „gunoaiele“ pe care le-ai strâns?[/SIZE]
[SIZE=3][...][/SIZE]
[SIZE=3]Iubiților ostași din Oastea Domnului! Cândva și noi lucram cu „grebla de gunoi“, dar Domnul ne-a ajutat să scăpăm de ea. Din niște strângători de gunoaie lumești, Domnul ne-a ajutat să ne facem niște luptători pentru cununa Vieții. Să stăruim în lupta aceasta! Să răsune neîncetat în urechile noastre cuvintele Domnului și făgăduința Lui: „Fii credincios până la moarte și Eu îți voi da cununa Vieții!“ (Apocalipsa 2, 10). [/SIZE]
[SIZE=3]Ah! ce răsplată scumpă ne așteaptă pe cei ce trăim o viață de luptă și biruință! Când vom ieși din lumea aceasta, îngerii ne vor duce de mână în fața scumpului nostru Mântuitor, zicând: „Slăvite Stăpâne și Doamne, un suflet am adus din lume în fața Ta. Ție Ți-a slujit, pe Tine Te-a ascultat, pentru Tine a luptat... răsplătește-l acum cu slava pe care ai făgăduit-o tuturor credincioșilor Tăi!“. [/SIZE]
[SIZE=3]Mântuitorul ne va primi blând, cu brațele deschise și cu dulcile cuvinte: „Bine, slugă bună și credincioasă... , știu faptele tale, știu dragostea ta, credința ta, slujba ta, răbdarea ta, că ai suferit pentru Numele Meu, dar n-ai obosit... (Apocalipsa 2, 2–3). Îngeri, îmbrăcați pe cel biruitor în haină albă!... el va umbla împreună cu Mine îmbrăcat în alb... voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor (Apocalipsa 3, 4–5). [/SIZE]
[SIZE=3]Să murim în slujba Domnului – și El va răsplăti bogat credința noastră! În Ziua cea mare a Răsplătirilor, Domnul ne va întinde cununa Vieții... [/SIZE]
[SIZE=3] Să știți, voi, toți care-ați intrat în Oaste,[/SIZE]
[SIZE=3]să știți, că de-om lupta necontenit,[/SIZE]
[SIZE=3]sosi-va Ziua când Cereasca Oaste[/SIZE]
[SIZE=3]ivi-se-va pe nori la Răsărit[/SIZE]
[SIZE=3]și Domnul Sfânt va da Oștirii noastre[/SIZE]
[SIZE=3]cunună mândră, căci am biruit![/SIZE]
[SIZE=3] Fratele meu! Noi n-avem aici cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare, al cărei Meșter și Ziditor este Dumnezeu (Evrei, 13, 14 și 11,10). Ah, ce măreață și strălucitoare este a-ceastă cetate veșnică![/SIZE]
[SIZE=3]Ah, ce loc plăcut, ce loc măreț este acesta! Acesta este Ierusalimul cel Ceresc, locuința noastră cea veșnică. [/SIZE]
[SIZE=3]„... Și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei... “[/SIZE]
[SIZE=3][...][/SIZE]
[SIZE=3]„Nici un blestem nu va mai fi. Și tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi întrânsa și slujitorii Lui Îi vor sluji Lui. Și vor vedea fața Lui și Nume-le Lui va fi pe frunțile lor. (... ) și vor împărăți în vecii vecilor“ (Apoc. 22, 3–5). [/SIZE]
[SIZE=3]Ah, ce loc plăcut, ce loc măreț ne-a pregătit nouă Domnul! Ceea ce ochii noștri n-au văzut și urechile noastre n-au auzit ne așteaptă în locuința noastră cea veșnică. Să luptăm ca să dobândim această locuință veșnică![/SIZE]
[SIZE=3][...] O apă ne mai desparte de această locuință strălucitoare. O apă de care necredincioșii se înfioară (moar-tea). [...] [/SIZE]
[SIZE=3]Scumpii mei frați ostași! Luptați-vă lupta cea bună! ... pliniți-vă datoria și călătoria, ca să ne întâlnim pe urmă cu toții în Ierusalimul Ceresc! În „locul ce ni l-a gătit nouă Domnul“ (Ioan 14, 3), ca să trăim cu El în veci vecilor. Amin. [/SIZE]
[SIZE=3]Slăvit să fie Domnul![/SIZE]
[SIZE=3]Oastea Ta Iisuse[/SIZE]
[SIZE=3]Oastea Ta Iisuse, va urma plăcut[/SIZE]
[SIZE=3]calea rânduită ei de la-nceput[/SIZE]
[SIZE=3]fie și-nainte ca-ntrecut de grea[/SIZE]
[SIZE=3]ea până la capăt calea-și va ținea[/SIZE]
[SIZE=3]Fii mereu, fii mereu, fii mereu[/SIZE]
[SIZE=3]Mare Dumnezeu[/SIZE]
[SIZE=3]cu oștirea Ta, oricât va lupta –[/SIZE]
[SIZE=3]să învingă, să învingă, să învingă ea. [/SIZE]
[SIZE=3]Prima-nvățătură și credința ei[/SIZE]
[SIZE=3]le-a ținut curate – prin toți anii grei[/SIZE]
[SIZE=3]nici în suferințe, nici în ispitiri[/SIZE]
[SIZE=3]n-a călcat cuvântul primei ei iubiri. [/SIZE]
[SIZE=3]Zestrea ei de lacrimi și cântări i-a fost[/SIZE]
[SIZE=3]prin atâtea lupte steag și adăpost[/SIZE]
[SIZE=3]nevinovăția duhului curat[/SIZE]
[SIZE=3]i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat. [/SIZE]
[SIZE=3]Încă vor fi lupte poate și mai mari[/SIZE]
[SIZE=3]vor fi și fii vrednici, – vor fi și fugari[/SIZE]
[SIZE=3]vor fi și înfrângeri ca și biruinți[/SIZE]
[SIZE=3]dar ea își va ține drumul din părinți[/SIZE]
[SIZE=3]Nici se va abate, nici va lepăda[/SIZE]
[SIZE=3]rostul care Domnul l-a avut cu ea[/SIZE]
[SIZE=3]de va fi să moară, va muri luptând[/SIZE]
[SIZE=3]urmele cinstindu-și[/SIZE]
[SIZE=3]steagul sus ținând... [/SIZE]
.................................................. ....................................
(preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioară Maria, Miluiește-ne pe Noi)
|