...
Înțelegeți din această postare ce vreți, numai vă rog să vă abțineți de la comentarii răutăcioase sau calomniatoare. Aici, în această scriere este toată durerea sufletului meu, tragedia pe care-o trăiesc de mulți ani și nu vreau să fie întinată sau hulită...
esti simpatica cu copy/paste... insa prietenii tai care scriu nu vor sa reinventeze roata si nici sa plagieze. si atunci dau citatul de la sursa... nu le-o lua si tu in nume de rau...
pe de alta parte... suferi. e durere mare in interiorul tau. ma gandesc ca nu ai cunoscut niciodata dragostea adevarata. nu ai iubit pentru ca nu ai fost iubita cu adevarat. niciodata. si iti lipseste acest lucru din viata ta. vrei sa faci pe dura. dar te-ai topi in bratele cuiva. ai cadea ravasita in genunchi si ai plange fara oprire daca cineva ti-ar descoperi si ti-ar atinge punctul vulnerabil. Dumnezeu sa-ti ajute silvia!
departe de mine gandul de a face pe psihologul... insa asa te simt. de gresesc, iarta-ma.
iubirea si dragostea este neconditionata. nu trebuie sa astepti ca cineva sa-ti daruiasca dragoste. emana tu dragostea si asta va atrage la tine sentimente de care nici nu banuiesti ca ar exista. lasa-te in voie... pentru ca dragostea nu cade niciodata...
daca nu as crede ca ma voi reintalni cu ea, acolo, cu voia lui Dumnezeu, as muri. in clipa asta.
__________________
"ziua zilei spune cuvant, si noaptea noptii vesteste stiinta."
|