[cristiboss56]

Cel mai gros şi mai intunecat văl al orbirii este tocmai aparenta bună-cuviinţă a purtării din afară şi legăturilor cu cei din jur ! Să-ţi fie cât mai limpede că cele din afară nu au nici o insemnătate fără cele din lăuntru. Buna purtare in afară e frunza, in vreme ce bunătatea din lăuntru e roadă. Frunzele smochinului făgăduiau roadă, dar Mântuitorul , neaflând nici una, l-a blestemat.
Acelaşi lucru se intâmplă şi cu orice om cu bună rânduială exterioară, dar care stă in faţa lui Dumnezeu fără o inimă cu adevărat bună şi temătoare de El ."Dă-mi fiule , mie inima ta" ( Pilde 23, 26 ) i-a spus Domnul celui inţelept ( lui Solomon ). Din inimă iese tot binele şi tot răul. După cum ţi-e inima, aşa eşti şi tu inaintea Domnului. Dacă inima ţi-e mândră, atunci oricât de smerit te-ai arăta in afară, Domnul tot mândru te va socoti. Aşa e şi cu orice altceva.