În prealabil postat de usermaria1204

Nici eu NU AM IERTAT NICIODATÄ PE NIMENI si nici NU AM UITAT CE MI S-A FÄCUT -

Deoarece eu consider cä

NUMAI DUMNEZEU ARE DREPTUL DE A IERTA

Eu, ca muritoare de rind, am obligatia sä invät din greselile mele, ale altora, din cärti, din povestiri, etc. si sä am grijä sä nu preiau anumite lucruri care nu sint in domeniul de activitate ca muritoare de rind.

Dimpotrivä m-am rugat lui Dumnezeu si am spus obligatia mea este sä nu uit ce mi s-a fäcut ca sä fiu in stare sä invät din greselile fäcute si sä nu mai dau ocazia vreodatä sä fiu din nou chinuitä, batjocoritä, etc.

Eu mä sträduiesc sä invät din greselile pe care le-am fäcut si le-am permis sä se apropie prea mult de mine unora care s-au dovedit nevrednici - eu nu uit si mä sträduiesc sä invät din greselile pe care le-am fäcut
si
te rog pe tine, Dumnezeule sä-i pedepsesti pe äia care au ris de mine, care m-au batjocorit, m-au chinuit si dacä se poate te rog sä faci in asa fel ca sä aflu dacä am dreptate adicä sä aflu dacä au fost intr-adevär vinovati si tu i-ai pedepsit ca sä stiu ce si cum sä fac mai departe in viatä.

Si de fiecare datä am aflat mai repede sau mai tirziu - eu am träit mai departe ocolind asemenea indivizi care deveniserä in ochii mei animale (sä nu uitäm cä oamenii dupä cum a dovedit stiinta provin din maimute!) - iar Dumnezeu m-a informat printr-o scrisoare, o stire, o informatie datä de altii cä vinovatii au fost pedepsiti dupä fapta lor -cä au fost pedepsiti pentru comportamentul lor cu mine.

Dacä nu am aflat nimic m-am gindit dupä o vreme cä, poate am gresit si, totusi am pästrat amintirea celor petrecute - intre timp viata a mers mai departe si am devenit din ce in ce mai atentä la ce spun, la ce fac, la amänunte - respectind legile scrise si nescrise ale lui Dumnezeu si ale societätii.

Intre timp de mai bine de doi ani astept dovezi clare de la Dumnezeu - am väzut cum räufäcätori si din aceia care m-au spionat s-au "uscat" pe picioare - una aräta bine in urmä cu 5-6 ani intre timp - e de o seamä cu mine (1963) - aratä ca o bätrinä de cel putin 60-70 de ani - numai piele si oase si s-a micit, si-a pierdut serviciul si din functionarä a ajuns femeie de serviciu in casa unor bogätasi si se bucurä cä de la äia primeste ciubucuri, singurul ei fiu - dupä spusele ei - merge foarte räu cu scoala, etc.

Si eu acum nu mai fac nimic decit astept ca Dumnezeu sä-mi arate cum i-a pedepsit si cum ii pedepseste pe cei ce au incercat sä mä distrugä, care m-au batjocorit, care au incercat sä-mi omoare copiii, care mi-au ametit pärintii cu calmante si medicamente, care au incercat si mai incearcä sä mä omoare.

Deci - eu nu uit nimic din ceea ce mi se face mie si nu iert nimic pentru cä dupä pärerea mea si experienta de viatä a familiei mele si a mea de iertat poate numai Dumnezeu sä ierte cä numai El stie exact cit a gresit cineva. Eu nu am de unde sä stiu.