Sumanul
Erau odata doi vecini – unul bogat, iar altul sarac. Intr-o zi saracul, suduindu-si soarta, îl vede pe vecinul bogat iesind din ograda napastuit de ganduri si-l intreaba incotro s-a pornit. Vecinul ii marturiseste ca s-a pornit chiar la Domnul Dumnezeu. „Ma duc sa-l rog sa nu-mi mai dea atata belsug, caci nu mai hambare, nici ocoale, nu mai am unde tine atata bogatie.” Atunci saracul zice: „ Zi-i Domnului sa-mi dea si mie macar oleaca din cat iti da tie”. „ Cu draga inima,vecine, numaidecat ii spun”.
Mai trece o haba de vreme si iata saracul il vede pe vecin intorcandu-se de la Dumnezeu. „Ai fost?” „Am fost”.„Ei-ei, ce ti-a spus Domnul? „Mi-a zis: „Tie ti-am dat si ti-oi mai da bogatie, iar vecinului cela al tau sa-i spui ca știe el pentru ce, dar am sa-i iau pana și sumanul de pe el”. „Chiar așa a zis?... D-apoi eu, d-apoi eu…eu nu i-l dau. Eu iata ce am sa fac cu el…” Și cum statea la taiat lemne, se dezbraca iute de suman, îl pune pe trunchi si-l taie cu toporul cu mare ciuda pana se face ferfenite.
(Auzita de la Ioan Carbune, s. Varvareuca, judetul Soroca)
|