Citat:
În prealabil postat de ionciu
Imaginati-va ca sunteti preot si aveti slujba in mai multe sate. Ati fost chemat in satul vecin sa impartasiti pe cineva. Ati imbracat straiele cuvenite, v-ati luat sfanta scriptura si sfintele daruri si ati purces la drum. Ati ajuns la un rau nu prea mare, dar adanc si repede. Ati urcat pe punte sa treaceti pe celalat mal, dar cand sa ajungeti la mijloc, puntea deodata a inceput sa se clatine sub picioare in toate partile. Inchipuiti-va ca ati cazut in apa si lucrurile sfinte s-a dus la fund. Ce veti face – va veti scufunda sa salvati mai intai lucrurile sfinte sau veti inota spre mal cautand sa va salvati propria viata?
S-a incins o discutie aprinsa intre seminaristi din care au rezultat doua variante de raspuns:
1. Imi voi salva mai intai propria-mi viata.
2. Voi salva lucrurile sfinte, si numai dupa aceasta ma voi gandi sa-mi salvez si viata.
Niciuna nu un raspuns nu e justificat corect. De ce? Gasiti o alta varianta de raspuns.
In sfarsit cineva propune varianta cea mai aproape de adevar:
3. Daca nici un fir de par nu cade fara stirea Domnului, cu atat mai mult o punte. Eu nu cred ca punte se va narui anume sub picioarele mele. Nu cred ca Dumnezeu ar putea sa ma pedepseasca intr-un mod atat de rusinos. Dar daca, totusi, acest lucru se va intampla, inseamna ca am gresit in fata Lui cu ceva si ma voi supune sa trec cat mai destoinic o asemenea incercare.
(Auzita de la parintele Pavel de la Biserica Sf. Dumitru de la Botanica, Chisinau)
|
Numar 3 = corect.
Nadejdea trebuie sa fie prima, mantuirea prima, scaparea prima, rugaciunea prima.
Care este prima dintre "prima"?