Am spus si o voi mai spune, nu dau crezare acestor marturii venite, dupa o asa zisa moarte. Nu ma simt mai sarac ca nu am povesti de acest gen. Dimpotriva, ma simt mai bogat. Iar bogatia sta in faptul ca ma pot rog pentru cei trecuti la cele vesnice. De multe ori, multe din relatari sunt copii fidele sau nereusite ale realitatii de aici. Oare nu trebuie sa dam curs spuselor lui Pavel: ca ne asteapta ceea ce ochiul nu a vazut, urechea nu a auzit si la inima omului nu s-a suit?
|