[carmina]

“Faptul ca lumea se lumineaza in om si pentru om si prin om,arata ca lumea e pentru om,nu omul pentru lume;dar faptul ca omul insusi,luminand lumea,se lumineaza pe sine pentru sine prin lume,arata ca si lumea e necesara pentru om.Lumea e facuta pentru a fi umanizata,nu omul pentru a fi asimilat lumii,naturii.
Sfantul Maxim Marturisitorul a remarcat faptul ca totul isi atinge implinirea in om,iar acesta isi realizeaza sensul sau in unirea cu Dumnezeu.
…sensul intregii realitati se va implini numai prin faptul ca intre persoana noastra si Persoana dumnezeiasca nu exista loc pentru o existenta intermediara;omul,dupa Dumnezeu,e intr-un fel imediat,putandu-se impartasi nemijlocit de tot ce are El ca treapta suprema a existentei,ramanand insa om.
…pentru implinirea acestui sens adevarat spre care tinde fiinta noastra,nu numai noi urcam la comuniunea cu Persoana suprema,ci si acea Persoana suprema se coboara la noi.Caci iubirea cere miscarea fiecaruia din cei ce se iubesc,spre celalalt.
Dumnezeu se daruieste prin toate omului,iar omul,lui Dumnezeu.
Sfantul Maxim Marturisitorul descrie dinamismul ascendent al lumii astfel:
“Tinta finala a miscarii celor ce se misca este sa ajunga la vesnica existenta buna,precum inceputul lor este in existenta care e Dumnezeu,caci El este atat datataorul existentei,cat si daruitorul existentei celei bune,ca inceput si tinta a ei”.
(Parintele Staniloaie)