Citat:
|
În prealabil postat de danyel
Ce rol au faptele bune in procesul mantuirii omului, ne mantuim dupa meritele noastre? sau cu cate fapte bune avem santem mai mantuiti? in nici un caz, ortodoxia nu marturiseste asa ceva, Ierom Petru Pruteanu spunea,"Dumnezeu n-are nevoie de faptele noastre bune, noi avem nevoie de ele" sa incercam sa explicam rolul faptelor, mai ales cei care ati facut Teologia, ati avea un cuvant mai bun de spus aici, Domnul sa ne ajute!
|
Buna <danyel>
Problema pe care o ridici este numai in aparenta una simpla si eu nefiind din categoria celor pe care i-ai invitat la comentarii-teolog ortodox-ci numai simplu crestin ortodox am avut ca prima intentie aceea de a trece mai departe.Bunul simt imi spune ca ieromonahul Petru Pruteanu -despre care de altfel din ignoranta nu am citit nimic-are perfecta dreptate ca si crestin cu smerenie si frica de Dumnezeu-cand afirma ca "noi avemn nevoie de ele" adica de faptele noastre bune.Referitor la "Dumnezeu nu are nevoie de ele" as fi mai rezervat sa-i acord acestei afirmatii mai mult decat caracterul de antiteza ca figura de stil.Cand afirm acest lucru doresc sa subliniez ca daca mie ca si tata pamantesc nu-mi sunt indiferente faptele fiului meu cu cat mai mult Tatalui nostru ceresc faptele noastre adica ale fiilor Sai?Daca noi ca si parinti ne iubim fiii,oare cu cat mai mult Dumnezeu Tatal care este Iubire,ne iubeste pe noi?
In ceea ce priveste mantuirea omului, Sfanta Scriptura este foarte clara:este un dar al lui Dumnezeu -" ceea ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu"-care prin "multimea indurarilor" sale "sterge faradelegea noastra" si ca masura a iubirii Sale de oameni pe Insusi Fiul Sau -Unul Nascut Il aduce ca Jertfa de rascumparare a pacatelor(faptelor rele-opuse celor bune)noastre.Deci meritul nostru este cu desavarsire exclus in opera de mantuire-dimpotriva chiar-parerea de sine devine un pericol iminent :"cei care cred ca stau sa fie atenti sa nu cada".S-ar putea deduce de aici,printr-o interpretare eronata chiar a insusi Fericitului Augustin ,ca omul este "predestinat" a fi sau a nu fi mantuit-ceea ce ar exclude manifestarea acestuia ca fiinta daruita de Dumnezeu cu libertate,vointa si sentiment.Prin acestea trei omul are posibilitatea sa raspunda chemarii lui Dumnezeu-in deplina libertate-astfel incat prin faptele sale sa fie surprins in plina "lupta duhovnicesaca"la sosirea Mirelui.Ce ne va spune Mirele? "-Ceea ce ati facut unora ca acestia mai mici-Mie Mi-ati facut!"
Asa sa ne ajute Dumnezeu sa auzim!
(Iertata sa-mi fie nestiinta de a cita intocmai din Sfanta Evanghelie)