Eu cred ca e de datoria parintelui sa gaseasca un echilibru intre supraveghere si laissez-faire in ce priveste activitatea copiilor pe internet.

Pana la o varsta se pot folosi programe care filtreaza traficul, pentru ca copilul sa nu nimereasca din gresala pe unde trebuie. Dupa ceva timp urmeaza perioada cand copilul afla ca exista ceva ce ii este interzis. Aici e mai dificil, pentru ca va incerca sa acceseze continutul la care nu poate ajunge de-acasa din alte parti, de-aia trebuie supravegheat atent. Trebuie sa-i cunoastem din timp prietenii, parintii prietenilor s.a.m.d. Iar la final vine timpul cand orice-am face noi ca parinti nu il va putea opri de la a accesa ce doreste. Cheia succesului consta in a explica copilului consecintele, in a incerca sa-l facem sa inteleaga de ce masurile restrictive exista. Aceasta din urma incercare este cea mai grea, dupa parerea mea, pentru ca apare cam concomitent cu aparitia pubertatii. Adolescentii asculta mai mult de vocea hormonilor decat de parinti si a le pretinde maturitate la varsta asta e absurd.

Cam atat despre accesul la pornografie. Insa cercul de prieteni ai tanarului trebuie supravegheat pana la 18 ani, deoarece pornografia este cel mai mic risc care poate apare. Sunt altele mult mai mari si mai periculoase.

De-aia e atat de greu sa crestem un copil. Daca numai oamenii cu adevarat responsabili ar face copii, populatia romaniei s-ar reduce cu mai mult de jumatate intr-o generatie.