Este un topic despre calugarie. monahism. Va rog sa ma ajutati cu niste sfaturi sau pareri, ca poate stiti mai multe decat mine.
Sunt crestin ortodoxa. Am avut rascruci in viata in care Dumnezeu a facut minuni, m-a iubit prea mult pentru cate gresisem. Ceva timp a trecut. Am citit cateva carti. (parintele Arsenie Boca, parintele Cleopa...) Cred in faptul ca tot ce spune Biserica este drept, ca asta este calea dreapta. Si viata asta e atat de scurta (Iov...) si de plina de neputinte... si viata alaturi de un partener de viatza (sotz/sotie) inseamna numai pacat... oricum din pacat ne nastem. Asa ca am inceput sa ma gandesc serios la eventuala posibilitate de a intra intr-o manastire, sa slujesc lui Dumnezeu pana cand va voi el sa se sfarseasca. Dar apropiatii mei vor altceva de la mine. Vor o viata de lume implinita, o cariera, o familie. dar eu stiu ca Dumnezeu a spus "sa nu ne adunam comori aici pe pamant unde le roade molia , le mananca rugina si furii le sapa". Nu vad nici un sens in toate planurile lor pentru mine. Desi stiu ca scrie in Biblie ca ... "parintii fratii si prietenii va vor prigoni pt numele meu". (sa ma iertati, nu-mi amintesc exact cuvintele, nu le pot reda exact). Imi este teama sa ii infrunt. Ce ma sfatuiti?
|