Păpușa
Astăzi copii au nenumărate jucării.Când eram copil doar puțini copii aveau tot felul de jucării de aceia adeseori când mergeam în oraș stăteam încremeniți ,cu năsucurile lipite de câte o vitrină admirând câte o păpușă cu ochii care se închideau și deschideau,cu plete negre sau bâlaie,câte un trenuleț pe șine și câte alte minunății.
Nu avusem niciodată o păpușă adevărată și visam adeseori să țin în brațe o păpușă blondă și dolofană,îmbrăcată cu rochiță adevărată,dar mă mulțumeam cu păpușile făcute din cârpe cu care mama încerca să mă amăgească.
Mi-au plăcut întodeauna păpușile,îmi plac și acum și pentru a acoperi lipsa lor de atunci păstrez la loc de cinste așezate frumos pe o noptieră păpuși cumpărate în drumurile mele.
Gard în gard cu noi în spatele unui minunat gard viu alcătuit din liliac de toate culorile locuiau două domnișoare bătrâne mustăcioase (le și chema Mustață) care erau atât de urâte încât ne speriam numai văzându-le prin curta lor.Ne tuplilam pe lângă gardul viu și le pândeam ce fac amuzându-ne de urâțenia lor cu acea inocență și sinceritate pe care doar copilăria o are.
Într-o zi pe când mă indeletniceam cu urmărirea mustăcioaselor simt o mână care mă apucă de bretelele de la șort și mă ridică în sus și aud o voce răgușită:
- Ce faci aici? Nu este frumos să te uiți în curtea oamenilor.Ia vino cu mine!
Trăgându-mă de mână mai cu voie, mai de nevoie m-am trtezit în casa domnișoarelor.
În scurt timp a apărut și cealaltă cu o farfurioară cu dulceață de trandafiri și cu un pahar cu apă.
S-au așezat lângă mine privindu-mă cu ochi blânzi și plini de dragoste iar eu după ce am înfulecat dulceața privindu-le la rândul meu nu mi s-au mai părut câtuși de puțin urâte.
Am început să mă uit prin cameră frumos aranjată cu mileuri albe scrobite puse pe mobilă și la un momentdat am văzut-o!
Era minunat! Nu mai văzusem niciodată așa ceva.Era înaltă,blondă,cu părul numai bucle,cu ochii albaștri clipitori .Avea o rochie din mătase cu dantele și în picioare avea săndăluțe.
- Pot să o ating le-am întrebat timidă?
- Poți să o ții în brațe mi-au răspuns aproape într-un glas.
Am luat păpușa în brațe îar după ce i-am mângâiat părul și rochița am vrut să o pun la loc știind că nu voi avea nciodată așa o păpușă minunată.
- Dacî îți place poți so păstrezi mi-u spus,din nou într-un glas.
- Cum adică pot să o iau acasă???
- Este a ta,noi nu avem copii și știm că nu ai o păpușă adevărată.
Am înșfăcat minunăția uitând să le mulțumesc și am alergat la mama și la surori să mă laud cu cadoul primit, dar graba mea a fost mai mult de teamă ca nu cumva să se răzgândească și să-mi-o ia înapoi.
Nu am mai râs nicodată de ele și cred că atunci , pentru prima oară am înțeles că urătul poate fi frumos și că oamenii nu trebuie judecați după felul cum arată.
Am păstrat-o mulți ani și am iubit-o mult.Ce lucru minunat este să dăruiești unui copil sărman o jucărie!
|