Trebuie sa spun ca am fost credincios pana in vara asta.Citind cartea Fratii Karamazov, de Dostoievski, intrebarea "exista Dumnezeu?" mi-a venit in minte, insa am incercat sa o ignor.Apoi i-am spus unei prietene framantarea mea si mi-a spus ca imi pot pune linistit aceasta intrebare, dupa care mi-a spus opinia ei.Apoi am ajuns la concluzia ca pana atunci fusesem inselat si facut sa cred in ceva inexistent; la inceput am fost trist (2-3 zile), apoi insa m-am simtit eliberat.Am cautat mult si am gasit contradictii in biblie, am descoperit ca unii preoti, profesori de religie etc. nu cred in Dumnezeu, ci doar pretind acest lucru, chiar o profesoara ce a facut facultatea de teologie ne-a spus ca sunt doar mituri in biblie.Apoi am descoperit faptul ca aproape toti oamenii de stiinta nu cred, ca in tarile nu tocmai avansate sunt multi credinciosi (Africa, Orientul Mijlociu, Oceania, Romania, Albania), in timp ce in statele avansate (Norvegia, Suedia, Olanda, Franta, Anglia, Japonia etc.) sunt foarte multi atei.Paradoxul lui Epicur, al omniscientei nu au fost rezolvate nici pana acum de catre nimeni, evolutionismul si teoria Big Bang nu au fost demonstrate a fi false (iar daca cineva a demonstrat acest lucru, vreau si eu un link va rog), faptul ca in biblie scrie cateva lucruri dovedite ulterior a fi false, faptul ca exista foarte multe religii si secte, faptul ca s-au comis crime si razboaie in numele religiei sunt cateva argumente ce m-au facut sa devin ateu.
Si eu am simtit acea stare specific credinciosilor, dupa ce ma spovedeam si ma impartaseam de cele mai multe ori ma simteam foarte bine, curat, eliberat de orice pacat.
Insa nu inteleg de ce credinciosii considera ca ateii sunt oameni rai (sau periculosi).Cunosc destul de multi atei si sunt oameni foarte buni.In plus, doar 0,03% din infractorii din Romania si mai putin de 0,25% din cei din Statele Unite sunt atei.
|